Principală » Articole » sarbatoarea pastelor si cina Domnului

Sarbatoarea Pascala facea parte din vechiul Legamant


      A paisprezecea zi a lunii Nisan (sau Abib), lună despre care Dumnezeu a declarat: „ea va fi pentru voi prima lună; aceasta va fi cea dintâi lună a anului pentru voi” (Ex. 12:2). În urmă cu treizeci şi cinci de secole, a paisprezecea zi a lunii Nisan a marcat timpul de neuitat când Iehova a demonstrat că El este Dumnezeul Cel Viu, Dumnezeul Atotputernic, iar dumnezeii demoni şi naţiunile acestui Pământ nu se pot compara cu El. El a făcut această demonstraţie a dumnezeirii şi supremaţiei Sale în faţa celei mai puternice naţiuni care exista atunci, prima putere mondială înregistrată în istoria Bibliei, Egiptul Faraonilor.

        Victoria lui Iehova din 14 Nisan a fost tipică. Aceasta a fost un exemplu în miniatură despre felul cum va rezolva El, în curând, marea chestiune a stăpânirii universale, chestiune ce irită acum toate naţiunile şi domnitorii Pământului..

         El era un „popor mic”, abia număra 600.000 de inşi, în afară de copii; dar ei erau singurul popor aflat de partea lui Iehova; de aceea, întreaga lume era împotriva lor. Atotputernicul Dumnezeu i-a ales pe ei, deoarece erau descendenţii credincioşilor Lui prieteni şi servi: „Iehova şi-a revărsat iubirea Lui asupra voastră şi v-a ales, nu pentru că întreceaţi în număr pe toate celelalte popoare, căci eraţi cel mai mic dintre toate popoarele; ci pentru că Iehova vă iubeşte şi a vrut să ţină jurământul pe care l-a făcut părinţilor voştri, pentru aceea v-a scos Iehova cu o mână puternică şi v-a răscumpărat din casa robiei, din mâna lui Faraon, regele Egiptului” (Deut. 7:7,8, A.R.V.). Faptul că ei erau atât de puţini şi că erau robi lipsiţi de apărare ai unui dictator, a făcut să fie extraordinar faptul că lupta care s-a dat şi victoria repurtată nu s-a datorat lor sau vreunui ajutor din partea lor, ci în exclusivitate lui Iehova Dumnezeu. Printr-un legământ făcut acolo în Egipt, prin sângele mielului de paşte, Iehova i-a adus într-un legământ cu El şi i-a scos dintre naţiuni pentru a fi un „popor pentru numele Său”. Din acest motiv au fost eliberaţi ei din robie, astfel încât să-L poată servi pe Iehova ca Dumnezeu, fără vreun amestec lumesc şi astfel au avut marea cinste de a fi asociaţi în victoria lui Iehova asupra naţiunii care domina lumea. 

        În mod just, martorii lui Iehova Dumnezeu, care au beneficiat de pe urma victoriei Sale, trebuie să celebreze această zi aşa cum a poruncit El, pentru a comemora marele act al justificării numelui Său şi în felul acesta, să vestească laudele Sale. Timp de cincisprezece secole, cei credincioşi din vechiul popor de legământ al lui Iehova au observat această zi conform poruncii Lui. Aşa cum făcuseră strămoşii lor la origine, în Egipt şi ei se hrăneau la lăsarea serii cu carnea friptă a unui miel, din trupul căruia nu fusese rupt nici un os. Ei îl mâncau cu ierburi amare şi cu „pâinea întristării”, pâine nedospită. Fiind un ospăţ al bucuriei înaintea Dumnezeului Cel Prea Înalt, datorită actului Său de justificare, care a avut urmări bune asupra poporului care-I poartă numele, la masă s-a adăugat şi vin, care era băut împreună cu binecuvântări şi mulţumiri adresate Lui.
               
       Vechiul legământ fusese încheiat de Iehova, între El şi copiii lui Israel. Cu ocazia acelui legământ, mijlocitorul Moise a folosit sângele unui miel de paşte, iar izraeliţii şi-au mărturisit credinţa în sângele lui, stropind cu sânge pragurile şi stâlpii uşilor. Pentru aceasta, îngerul executor al lui Iehova a trecut peste casele poporului Său de legământ, în acea noapte de 14 Nisan, cruţându-le întâi-născuţii, în timp ce nimicea pe întâi-născuţii Egiptului. Iehova i-a eliberat din robia acelei puteri mondiale totalitare, bătându-şi joc de dumnezeii demoni ai acelei naţiuni. Moise, servul lui Iehova, s-a declarat a fi o figură profetică sau asemănare a acelui prooroc mai mare, judecător, mijlocitor şi eliberator care urma să vină, Isus Christos, Regele (Deut. 18:15-18). Vreme de peste cincisprezece secole de la Moise încoace, acel miel de paşte a fost înjunghiat cu regularitate la data aniversară şi mâncat cu ierburi amare şi pâine nedospită; apoi a venit Mai Marele Moise, Acela care este adevăratul Miel, al cărui sânge eliberează de execuţia venită prin mâinile lui Dumnezeu. Căci este scris: „căci Însuşi Christos, paştele nostru, a fost jertfit pentru noi” – 1Cor. 5:7.

Categorie: sarbatoarea pastelor si cina Domnului | Adăugat de: barabi12 (2013-03-05)
Vizualizări: 349 | Tag-uri: Pastele, Moise, Vechiul legamant | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Doar utilizatorii înregistraţi pot adăuga comentarii
[ Înregistrare | Autentificare ]

widgets