Principală » Articole » sarbatoarea pastelor si cina Domnului

Moise a fost trimis in Egipt pentru justificare lui Iehova
     
       Dumnezeul Atotputernic s-a coborât în Egipt prin reprezentantul Său ,Moise,ca să-şi câştige un Nume, şi pentru ca oamenii să cunoască şi să înveţe, că cine este domnitorul universului întreg, marele Dătător de viaţă, ocrotitorul şi restauratorul vieţii. Moise o aşa credinţă a dovedit faţă de Dumnezeu, care se socoteşte ca neprihănire omului. „ Prin credinţă, când Moise s-a făcut mare n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. El socotea ocara lui Cristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire. Prin credinţă a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mâna împăratului; pentru că a rămas neclintit ca şi cum ar fi văzut pe cel ce este nevăzut". (Evrei 11:24-27). Întrucât Moise a fost îndreptăţit din credinţă, Dumnezeu l-a folosit de preumbrirea lui Cristos, care va justifica Numele lui Dumnezeu şi va elibera omenirea. Domnul Dumnezeu aici a vrut să folosească muntele crestat al Horebului ca un simbol al împărăţiei; pentru aceasta a trimis un înger, care s-a arătat lui Moise pe Horeb, adică „muntele lui Dumnezeu". Aşa a vorbit către Moise: „După ce vei scoate din Egipt poporul, veţi sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta. Moise a zis Domnului: Mă voi duce dar la copiii lui Israel, şi le voi spune: Dumnezeul părinţilor voştri mă trimite la voi. Dar dacă mă vor întreba de Numele Lui, ce le voi răspunde? Dumnezeu a zis lui Moise: Eu sunt Cel ce sunt. „Şi a adăugat: Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: Cel ce se numeşte Eu sunt, m-a trimis la voi. Dumnezeu a mai zis lui Moise: Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: „Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri,. Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob, mă trimite la voi. Acesta este Numele Meu pentru veşnicie, acesta este Numele Meu din neam în neam". - 2 Moise 3:12-15.

    Cu aceste cuvinte a descoperit Domnul Dumnezeu Numele Său lui Moise, ca Acela să-i servească de scut, şi Moise care acum a fost îndreptăţit prin credinţa lui Dumnezeu, a trebuit să recurgă la Numele acesta şi în El, ca într-o cetate să găsească loc de scăpare şi tot în această cetate să conducă şi pe fraţii săi din Egipt, ca şi ei să se găsească la adăpost. (Proverbe 18:10). Lui Avraam, Isaac, Iacob, Dumnezeu s-a arătat ca „El Şaddai", adică Dumnezeul Atotputernic. (2 Moise 6:2, 3). În aparenţă „El Şaddai" nu s-a dovedit destul de puternic, pe vremea aceea, când evreii locuiau în Egipt. Atotputernicia lui Dumnezeu nu a lucrat pentru dânşii de la moartea lui Iosif. Dar Dumnezeul atotputernic chiar această robie amarnică a prevestit poporului Său. Cam cu vreo patru sute de ani înainte a zis lui Avraam: „Să ştii hotărât, că sămânţa ta va fi străină într-o ţară, care nu va fi a ei; acolo va fi robită şi o vor apăsa greu, timp de patru sute de ani. Dar pe neamul căruia îi va fi roabă, îl voi judeca Eu, şi pe urmă va ieşi de acolo cu mari bogăţii... în al patrulea neam, ea se va întoarce aici." (1 Moise 15:13-16). Iehova a declarat înainte scopul Său de a câştiga un nume sieşi.

       Deoarece evreii subjugaţi din pricina muncii silnice s-au înjosit până la stupiditate, numai rareori sau deloc nu s-au cugetat la declaraţia Dumnezeului Atotputernic cu privire la eliberarea lor. Pentru aceasta Dumnezeu a îndrumat pe Moise, ca să nu spună evreilor, că Dumnezeul atotputernic l-a trimis, ci l-a îndrumat să zică: „CEL CE SUNT" l-a trimis. Şi i-a spus că dacă îl vor întreba, să le spună că Dumnezeul părinţilor lor, pe care l-au cunoscut ca pe Cel Atotputernic, s-au arătat lui şi l-a trimis; dar declarându-le, că ce este Numele ales acuma al Dumnezeului Atotputernic, Moise a arătat ce vrea Dumnezeu să facă acum pentru dânşii. Numele Lui le va face cunoscut, că ce pot spera de la Dumnezeu, bine sau rău, şi cum se va purta faţă de ei. Deoarece Dumnezeu a ştiut aceasta, le-a comunicat prin Moise Numele Său. Eu sunt sau Iehova. Dacă evreii au înţeles cumva, că numele acesta neobişnuit se referă la scopul lui Dumnezeu cu privire la creaturile Sale, atunci ar fi primit şi mângâiere din promisiunea, că Dumnezeul Atotputernic a hotărât acum, că în calitate de Iehova, adică Dumnezeul hotărârii să se arate, şi acum pot să tragă nădejde, că îşi va folosi atotputernicia pentru îndeplinirea bunăvoinţei Sale dată în ştire părinţilor lor.

      Dar în primul rând nu numai pentru dânşii s-a întâmplat, că Dumnezeul Atotputernic a atras atenţia asupra Numelui Său Iehova şi a comunicat însemnătatea aceluia. „Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca prin răbdarea şi mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde." (Romani 15:4). În armonie cu aceasta, acum, în anii din urmă, de când Iehova a trimis pe marele antitip al lui Moise, ca să prezinte cu glorie Numele Său, am înţeles Numele Lui arătat aici, şi a devenit vestit între rămăşiţa lui Dumnezeu; şi acum rămăşiţa poate să preţuiască înţelesul straniu a acestui Nume.

         Dumnezeu, după ce a comunicat Numele Său profetului Său Moise, a început să folosească expresia, „aşa zice Domnul (Iehova)". Cuvintele acestea le-a folosit Dumnezeu prima dată atunci când Moise s-a sculat, ca să meargă în Egipt ca reprezentantul lui Dumnezeu, dând următoarea însărcinare lui Moise: „Tu vei zice lui Faraon: Aşa vorbeşte Domnul (Iehova): Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut. îţi spun: Lasă-l pe fiul Meu să plece ca să-Mi slujească!" (2 Moise 4:22, 23). Servul lui Dumnezeu, de necesitate cu aceste cuvinte a trebuit să transmită lui Faraon solia, ca Faraon să ia la cunoştinţă, că solia aceasta nu este de la om, ci de la Dumnezeu, şi ca Faraon să cunoască supremaţia lui Iehova, şi să se cugete serios şi cu evlavie asupra ei. Chiar aşa predau astăzi martorii lui Iehova solia aceasta lui Satan şi agenţilor săi.

     „Moise şi Aaron s-au dus apoi la Faraon şi i-au zis: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Lasă pe poporul Meu să plece, ca să prăznuiască în pustiu un praznic în cinstea Mea. Faraon a răspuns: Cine este Domnul (Iehova) ca să ascult de glasul Lui şi să las pe Israel să plece? Eu nu cunosc pe Domnul şi nu voi lăsa pe Israel să plece". (2 Moise 5:1,2). Astfel s-a arătat Faraon în asemănarea diavolului pe cine l-a reprezentat, l-a adorat şi l-a slujit, ca un astfel de om pe pământ, care s-a răsculat împotriva Numelui lui Dumnezeu şi l-a defăimat. Faraon a tras la îndoială Numele lui Iehova şi a vorbit cu uşurinţă despre acela, ca şi cum ar fi fost vorba de numele unui zeu nou, care ar fi mai neînsemnat decât dumnezeii Egiptului; ba chiar a declarat pe faţă, că nu recunoaşte pe Iehova. Dumnezeul Atotputernic faţă de această purtare josnică a început să-şi descopere scopul, ca să cunoască toţi că, „Eu sunt Iehova". Înainte ce Dumnezeu ar fi slobozit cele zece plăgi „peste ţara lui Ham", a zis lui Moise (şi atunci a exprimat prima dată astfel de cuvinte): „Vă voi lua ca popor al Meu; Eu voi fi Dumnezeul vostru, şi veţi cunoaşte că Eu Iehova Dumnezeul vostru, vă izbăvesc de muncile cu care vă apasă Egiptenii". (2 Moise 6:7). „Egiptenii vor cunoaşte că eu sunt Iehova, când îmi voi întinde mâna asupra Egiptului, şi când voi scoate din mijlocul lor pe copiii lui Israel". - 2 Moise 7:5.

       Cu toate cele nouă plăgi care s-au perindat asupra lui şi poporului său, Faraon s-a împotrivit cu îndărătnicie şi nu a voit să cunoască şi să recunoască din dovezi, că Iehova este Dumnezeu. Dar pentru ce a dovedit Dumnezeu aşa mare îndurare faţă de o creatură asemenea unui fir de iarbă? Cauza aceasta o vedem în următoarele cuvinte ale lui Iehova adresate către Faraon: „Cu intenţie te-am lăsat în viaţă, ca să-Mi arăt puterea asupra ta, şi pentru ca Numele Meu să fie preamărit peste întreg pământul (de martorii mei)". (Traducerea Menge). Faraon în tot timpul acesta nu a vrut să elibereze Israeliţii, pe cei întâi născuţi ai lui Iehova; acum însă Iehova a vrut să nimicească pe fiul lui Faraon, pe întâi născutul lui cu plaga a zecea. Din pricina îndreptăţirii de cruţare a familiilor israelite şi ţinerea în viaţă a întâilor născuţi ai lui, Iehova i-a arătat lui Moise ce trebuie să facă israeliţilor. Israeliţii care acum au cunoscut Numele lui Iehova, pe care l-au înţeles acum mai de aproape şi l-au preţuit, au primit îndrumările lui Dumnezeu date prin Moise şi au căutat să le şi împlinească amănunţit şi exact. Rămăşiţa lui Iehova a înţeles acum Numele Lui şi îndrumările Lui şi că trebuie să le execute atât în înţeles literal cât şi în înţeles spiritual.


Sursa: http://14 Nisan ,pastele ,cina de amintire
Categorie: sarbatoarea pastelor si cina Domnului | Adăugat de: barabi12 (2013-02-25)
Vizualizări: 228 | Tag-uri: Egipt, Iehova, Paste, Moise, Eliberarea | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Doar utilizatorii înregistraţi pot adăuga comentarii
[ Înregistrare | Autentificare ]

widgets