Principală » Articole » sarbatoarea pastelor si cina Domnului

Introducerea Cina Domnului ,dupa Paște

 

        Cititorii să ţină în minte, în decursul întregii acestei discuţiuni că, ceea ce încercăm să stabilim , este timpul potri­vit pentru sărbătorirea a ceea ce Pavel numeşte „ci­na Domnului". (1. Cor. 11:20). Că nu era o masă (mâncare) obişnuită cu pâine nedospită, nici vreun praznic pregătit de către o gazdă prietenoasă, ceea ­ce Isus şi cei doisprezece ucenici ai Săi mâncară, este clar din raportul lui Matei, Marcu şi Luca. Nici-un fel de pâine dospită nu putea fi mâncată la cina de Paşte la 14 Nisan. De aceea împreună cu sărbă­toarea de şapte zile a azimilor, care începu ziua următoare după cina de Paşte, erau opt zile succe­sive de pâine nedospită, toate împreună. (Lev. 23:5, 6). La Marcu 14:12-14 citim': „In ziua dintâi a praz­nicului azimilor, când jertfeau Pastele, ucenicii lui Isus l-au zis : Unde voieşti să ne ducem să-Ţi pregătim ea să mănânci Pastele ? . . . Învăţătorul zice : Unde este odaia de oaspeţi, în care să mănânc Pas­tele cu ucenicii Mei?" (De asemenea Matei 26:17, 18; Luca 22:7-11). Aşezat la masă în sala de sus în Ierusalim în seara de 14 Nisan 33 d. Chr., Isus le zise : „Am dorit mult să mănânc Pastele acesta cu voi înainte de patima Mea ; căci vă spun că, de acum încolo, nu le voi mai mânca, până la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu". — Luca 22:15, 16, Am. Stan. Ver.

 Isus identifică astfel în mod hotărât masa ca amintirea celor dintâi Paşte ale Israeliţilor în Egipt. Cuvintele lui Isus exclud astfel argumentul unora că Isus ar fi sărbătorit Pastele cu o zi înainte de data legală. In acel caz Isus, sau unul din ucenicii Săi, ar fi avut de mers la templu în Ierusalim, spre a junghia mielul de. Paşte în prezenţa preoţilor şi, apoi, un preot, să stropească sângele lui la picioa­rele altarului şi să-i aducă grăsimea pe altar. Pre­oţii Iudei aveau reguli hotărâte cu privire la jertfa Pastelor. Astfel, noi să nu ne închipuim că preoţii templului ar fi executat acte esenţiale a stropirii cu sângele mielului şi a arderii grăsimii lui împre­ună cu tămâie în aceeaşi seară în vreo altă zi decât cea legală (  Vezi   pagina   501   a   Lexiconului   de   învăţatul   Evreu  J.   H.   Otho,   în care  citează   Maimonides.   Publicat în   Basoi,  Elveţia  în  1675). Este evident, deci, că Isus sărbători cina pascală în mod legal, la data de aniversare a celei dintâi ţinere a ei jos în Egipt, sub Moise.

 După apostolul Ioan, la această cină de Paşte a spălat Isus picioarele ucenicilor Săi, drept un exemplu de umilinţă şi de serviciu iubitor pentru ei. Ioan raportează : „Înainte de praznicul Pastelor, Isus, ca Cel care ştia că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl, şi fiindcă iubea pe ai Săi, cari erau în lume, i-a iubit până la capăt. în timpul cinei, după ce diavolul pusese în inima lui Iuda Is­carioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă". (Ioan 13:1,2, The Emphatic Diaglott). Astfel, Isus se pregăti să spele picioarele ucenicilor Săi. în timp ce se pregăteau Pastele, sau, „în timpul cinei", după cum Versiunea Americană Standard a tradus expresiunea. Aşadar, expresiunea lui Ioan „înainte de sărbătoarea Pastelor" nu înseamnă că aceasta a avut loc la masă, în ziua dinaintea zilei de Paşte, la 13 Nisan, după cum pledează unii. Aceasta înseamnă că nemijlocit înainte de a începe prânzul Pastelor, Isus ştia că sosise ceasul propriei Sale jertfe per­sonale ca „Mielul lui Dumnezeu". Acesta era mo­tivul pentru ce se folosi El de acest ultim privilegiu de a spăla picioarele ucenicilor Săi si de a le da unele instrucţiuni în legătură cu umilinţa. Astfel, aceasta s-a întâmplat în seara de Joi 2 Aprilie 33 d. Chr. după calendarul nostru, dar 14 Nisan, după calendarul lunar iudaic. Aceasta era noaptea Pas­telor. Deoarece trei scriitori, Matei, Marcu şi Luca, scriseseră deja cu de-amănuntul despre ultimele Paşte ale lui Isus şi despre introducerea noii comemorări, Ioan omite amănuntele obişnuite des­pre Paşte şi despre serbarea memorabilă şi ne dă alte amănunte necesare în evidenţă de către ceilalţi trei scriitori.

 

Pe când mâncau mielul, Isus făcu cunoscut cine va fi vânzătorul Său, întrucât încinse o bucată de pâine în sosul de ierburi amare şi o întinse lui Iuda Iscarioteanul. „Cum a fost dată bucăţica a intrat Satan în Iuda. Isus I-a zis : Ce ai să faci, fă repede. Dar nimeni din cei ce şedeau la masă, n-a înţeles pentru ce îi zisese aceste vorbe. Unii credeau că, de vreme ce Iuda avea punga, Isus voia să-i spună: Cumpără ce ne trebue pentru praznic ; sau îi po­runcea să dea ceva săracilor". (Ioan 13:27-29). Nu pentru ca Isus şi ucenicii Săi aveau nevoie de ceva în plus pentru praznicul care era atunci în curs, ci pentru ca sărbătoarea pâinii nedospite care urma în timpul celor şapte zile următoare, cerea ceva pregătiri şi de aceea cugetau ucenicii că Iuda fusese trimis să cumpere ceva pentru acel praznic care era sărbătorit începând de la 15 Nisan.

 Numai în Egipt, cu cinsprezece veacuri înainte de aceasta, s'a întâmplat că nu le era permis Israeliţilor să-şi părăsească casele înainte de venirea dimineţii, deoarece îngerul nimicirii din partea lui Iehova era afară în ţară. De aceea, Isus nu călca legea, nici chiar o iotă, sau o slovă din ea, când tri­mise pe Iuda afară în noapte, nici atunci chiar, când El şi cei unsprezece ucenici credincioşi ai Lui ie­şiră afară, ceva mai târziu. (Ex. 12:22). Să se ob­serve, aşa dar, faptul că Iuda nu era prezent când Isus institui o comemorare a unui lucru nou în noaptea Pastelor *). Iuda, după ce a luat bucăţica, a ieşit afară. Era noapte". (Ioan 13:30). Acest fapt fixează principiul că serbarea de amintire e ceva ce trebue să fie sărbătorită numai seara, după apu­sul soarelui şi înainte de miezul nopţii, şi nu dimi­neaţa, sau la vreo altă oră a zilei.

 Cele mai multe dări de seamă arată că aduce­rea aminte despre moartea lui Christos fusese insta­lată exact după ce ucenicii terminară de mâncat mielul de Paşte şi împliniseră astfel legea lui. Moise de care ei erau legaţi, Marcu raportează : „Pe când mâncau, Isus a luat o pâine ; şi, după ce a binecu­vântat, a frânt-o, şi le-a dat, zicând : Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu. Apoi a luat un pahar, şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li La dat, şi au băut toţi din el. Şi le-a zis : Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi. Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viţei, până în ziua când îl voi bea nou în împărăţia lui Dumnezeu. După ce au cântat cântările de laudă, au. ieşit în muntele Măslinilor". (Marcu 14:22—26). Împărăţia lui Dum­nezeu, pe care Isus o menţiona aici ca în viitor, este împărăţia nouii lumi a dreptăţii, în care Christos Isus aştepta să fie împreună cu credincioşii Săi ucenici, spre a bea acolo paharul, nu al morţii ru­şinoase, ci al bucuriei în glorie. în consecinţă, serbarea de amintire aduse pe unii în relaţiune cu împărăţia lui Dumnezeu prin Christos Isus, şi . aceasta întăreşte dovada că ea este o comemorare a întemeierii lumii noui, în care acea glorioasă împărăţie va deţine control absolut, pentru binecu­vântarea întregii omeniri ascultătoare.

 

 

Categorie: sarbatoarea pastelor si cina Domnului | Adăugat de: barabi12 (2013-03-07)
Vizualizări: 318 | Tag-uri: Moartea lui Isus, 14 Nisan, paharul cu vin, Cina Domnului, painea nedospita | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Doar utilizatorii înregistraţi pot adăuga comentarii
[ Înregistrare | Autentificare ]

widgets