Principală » Articole » sarbatoarea pastelor si cina Domnului

Cum se pregăteau israeliții pentru Sărbătoarea Paștelui


          Fie ca să avem clar în minte împrejurările primului Paşti jos în Egipt şi ceea ce este învăţat prin el pentru instrucţiunea noastră astăzi. Transpunându-ne cu mintea îndărăt acolo sub acele împrejurări, ajungem în anul 1513 a. Chr.  Suntem în Egipt, de-a-lungul marginei de Est a deltei râului Nil, în secţiunea cunoscută ca Gosen, partea cea mai bună a Egiptului. Este primăvara anului. Perioada fluxului, a inundaţiei timpurie a râului Nil este încă peste trei luni. Pentru noi ziua de douăzeci şi patru de ore începe la apusul soarelui şi seara celei a paisprezecea zi din Nisan a început. Pe cerurile fără nouri a nopţii egiptene, luna este văzută a fi în plinul ei. De acum înainte acea lună va fi cunoscută ca „luna pascală” sau luna Paştelui. Priveşte! Pentru ce sunt acei Izraeliţi aşa de activi în această seară particulară? Vezi, acolo un tată Izraelit, asistat de familia sa, taie un miel. Este o creatură frumoasă, fără defect netrecută de un an şi sângele lui este strâns într-un vas. Dincolo un alt tată Izraelit înmuind un mănunchi de isop într-un vas cu sângele mielului, ţinut de către fiul său întâi născut şi stropindu-l pe uşiorii uşii şi pe pragul de sus al uşii casei sale. După ce a făcut aceasta, el şi familia sa, se retrag în casă şi închid bine uşa. Foarte curând toate străzile în această solidă secţiune Izraelită a Egiptului, sunt pustii. Ce straniu semn prevestitor! Fiecare uşă şi pragul sunt stropite cu sânge, cu excepţia acelora unde o familie Evreică mică, s-a mutat la casa vecinului, spre a se alătura cu altă familie Izraelită mică cu această ocaziune. 
 
        Luna pascală străluceşte jos peste zeci de  mii de case astfel însemnate. Procedeele stranii ale acestor călători Izraeliţi, deveniră cunoscute Egiptenilor, inclusiv Faraon şi toţi curteni săi. În palatul său el pune un paznic special pentru fiul său întâi născut. El simte interes special pentru el în această noapte. Toate acestea din pricina a ceea ce acel profet Izraelit Moise, vorbind prin fratele său Aaron, a zis. Pentru ce avertiză el pe puternicul Faraon, regele Egiptului, că Iehova, Dumnezeul Izraeliţilor, ar ucide pe fiul său întâi născut la miezul nopţii, împreună cu toţi întâi născuţii Egiptenilor. Faraon şi-aduce aminte cum era Moise de mânios la părăsirea curţi sale. Dar inima lui Faraon se împietrea. El se încredea în toţi dumnezeii Egiptului şi nu-i păsa de acest Iehova, Dumnezeul lui Moise. – Ex. 11:4-8. 
 
        Înăuntrul caselor Izraeliţilor, sub acoperirea sângelui jertfei de Paşti, jertfa a fost friptă în foc, şi este pusă pe masă. Alături de ea sunt puse ierburi amare, şi pâinea ce urmează să fie mâncată cu acesta este fără orice drojdie sau dospeală. Toată casa a fost curăţită cu multă băgare de seamă de orice urmă de dospeală. Toate lucrurile pentru cină fiind acum pe masă, în fiecare familie, participanţi la sărbătoare se stâng în jurul mesei: În loc să stea jos, pe podea, desculţaţi, fiecare participant la sărbătoare stă în picioare, cu picioarele încălţate, ca şi când ar aştepta, instrucţiuni să părăsească casa, cu hainele lui largi ţinute strâns în jurul trupului cu o cingătoare, şi în mâna care nu este ocupată cu mâncarea, ţine un toiag. Stând astfel împrejurul meselor familiare, sunt circa şase sute de mii de oameni de la douăzeci de ani în sus şi cari sunt toţi gata pentru chemarea la războiu. În afară de aceştia, sunt multe femei şi copii, şi oameni bătrâni debili, trecuţi de vârsta militară. Ce armată sunt ei, între două şi trei milioane cel puţin! Nu e surprinzător că în decursul celor optzeci de ani şi mai mult, înainte ce acest Egipt se înspăimântase de înmulţirea miraculoasă a acestor Izraeliţi şi Faraon zisese: „Iată că poporul copiilor lui Israel este mai mare şi mai puternic decât noi. Veniţi să ne arătăm dibaci faţă de el, ca să nu crească, pentru ca nu cumva, dacă se va întâmpla un război, să se unească şi el cu vrăjmaşii noştri, să ne bată şi să iasă apoi din ţară.”  De aceea acel Faraon şi asupritorii lui reduseră pe Izraeliţii oaspeţi la robi şi sclavi, iar acum prezentul Faraon refuza să-i lase să meargă la cererea lui Iehova.- Ex. 1:7-14. 

În afară de Izraeliţi, toţi bărbaţii cari fuseră circumscrişi pentru acea ocaziune, fură de asemenea mulţi servi cumpăraţi precum şi mulţi străini, toţi ne-Izraeliţi. Aceştia, de asemenea, se supuseră circumcisiunii de bună voie  lui Iehova Dumnezeu şi poporului Său, pentru ca să poată să se împărtăşească din pască sub ocrotirea sângelui stropit pe uşile Izraeliţilor.

        Ceasul miezului nopţi se apropria, în timp ce toţi Izraeliţi ascultători şi servi lor de bine, precum şi oaspeţii străini muiau pâinea nedospită în sosul ierburilor amare şi mâncau din carnea jertfei de Paşti. Au fost luate măsuri ca să nu se rupă nici un os al mielului şi nimeni nu rupea vreun os pentru ca să-i scoată măduva fragedă din înăuntru. Nu era timp pentru aşa ceva şi era împotriva dreptelor instrucţiuni de pască aşa cum au fost date e Moise, profetul lui Iehova. Nimeni nu a făcut vreo mişcare spre a aduce vreo altă parte a cărnii de Paşti afară din casă. Afară, pe străzile Egiptului, în afara sângelui Paştelui, este primejdie! – Ex. 12:1-10, 43-50. 

Miezul nopţii!… Mulţumită lui Iehova Dumnezeu! nici un membru întâi născut al Izraeliţilor participanţi la sărbătoare şi a tovarăşilor lor de bine ameninţaţi pe neaşteptate de moarte, nu fură loviţi de vreo plagă invizibilă producătoare de moarte. Cu siguranţă, atunci, că afară, în grajdurile Izraeliţilor, nici un animal din turmele lor nu a fost pierdut. Nu, nici măcar limba unui singur câine nu a fost auzită schelălăind de jale la moartea unei singure persoane într-o casă Izraelită. Anubis, dumnezeu cu cap de câine al Egiptului, nu-şi putea mişca limba sa în triumf asupra morţii unui singur Izraelit măcar. Îngerul nimicitor al lui Iehova a văzut sângele şi a trecut pe lângă casele tuturor Izraeliţilor ascultători, credincioşi, şi nu a lovit pe vreunul din familiile lor cu plaga de moarte. 

         Dar acum ascultă! Ascultă dincolo peste marginea secţiunii Izraelite, învecinate cu aceasta, în cartierele egiptene? Deodată urechile Izraeliţilor pot să audă lătratul câinilor în afara caselor egiptene neînsemnate cu sânge. Da, şi strigăte umane pătrunzătoare şi ţipete sfâşietoare se ridică, mai întâi înăuntrul caselor apoi afară întrucât Egiptenii ca înnebuniţi fugeau pe străzi. Tot Egiptul se uni în cor al jelirii şi la plânsului. Niciodată nu s-a ridicat un astfel de ţipăt puternic ca acela; „ căci nu era casă în care să nu fie mort”. Propria casă a lui Faraon nu a fost cruţată; întâiul său născut zace mort. Unde sunt toţi dumnezei Egiptului? Unde sunt toţi demonii, a căror prinţ este Satan Diavolul, şi cari sunt adoraţi ca dumnezei de către aceşti Egipteni religioşi? Ievoha Dumnezeu s-a justificat pe Sine însuşi înaintea tuturor acestor dumnezei ai Egiptului. El a exercitat judecată împotriva lor, dovedind că ei sunt dumnezei falşi şi că nici o mântuire, ocrotire şi eliberare nu poată veni de la ei. ( Ex.12:30,12). Dar Iehova a cruţat vii pe Izraeliţii asupriţi. Ei i-a păstrat pe aceia sub sângele mielului de pască, dând astfel mărturie că El este cel Suprem şi cel Atotputernic, adevăratul şi viul Dumnezeu, singurul Dumnezeu al mântuirii.

         

Categorie: sarbatoarea pastelor si cina Domnului | Adăugat de: barabi12 (2013-03-05)
Vizualizări: 159 | Tag-uri: pastele in Egipt, Obiceiuri de paste, Pastele Izraelitilor | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Doar utilizatorii înregistraţi pot adăuga comentarii
[ Înregistrare | Autentificare ]

widgets