Principală » Articole » sarbatoarea pastelor si cina Domnului

Ce semnifica simboalele si tot ceea ce faceau evreii cu ocazia sarbatoririi Pastelui?


          Izraeliţii, junghiind mielul de paşte, preumbresc cum aceea care devin un popor pentru numele lui Iehova văd şi mărturisesc necesitatea lor pentru jertfa Mielului Său ca să le furnizeze ocrotire din moarte sub judecata lui Dumnezeu împotriva păcatului şi împotriva acestei lumi. Stropirea sângelui pe uşiorii uşii preumbreşte cum aceia cari devin creştini sau Izraeliţi spirituali fac mărturisire publică despre credinţa lor în puterea răscumpărătoare a Fiului lui Dumnezeu care fu junghiat; şi cum, prin credinţă, ei au inimile şi conştiinţele lor curăţite de vina de păcat prin aplicaţiunea asupra lor a meritului sângelui Său. (Evrei 10:19-22). Nici un fel de sânge nu fu stropit pe pragul uşii sau la intrarea casei. Aceasta era deoarece aceia cari păzesc credinţa în puterea sângelui lui Christos să nu calce sub picioare pe Fiul lui Dumnezeu prin tăgăduirea răscumpărării lor prin jertfa Sa.

     Mâncarea cărnii mielului de paşte preumbreşte cum creştinii se hrănesc prin jertfa lui Isus Christos, întrucât urmează exemplul Său şi sunt astfel întăriţi în serviciul lui Dumnezeu. După cum zicea El: „Eu Sunt Pâinea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu, este trupul Meu pe care îl voi da pentru viaţa lumii.” ( Ioan 6:51). Mâncarea cărnii mielului de Paşti cu ierburi amare, acolo jos în mijlocul Egiptului, tipifică, cum asemenea credincioşi şi urmaşi ai lui Christos sufăr amărăciunea persecuţiunii şi ocării din partea acestei lumi nelegiuite, deoarece ei sunt un popor pentru numele lui Iehova şi urmează credinciosul exemplu al Fiului lui Dumnezeu în declararea numelui lui Dumnezeu şi proclamarea Împărăţiei Sale. De aceea lor le este scris: „În adevăr, ce fală este să suferiţi cu răbdare să fiţi pălmuiţi, când aţi făcut rău? Dar dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui”. ( 1 Petru 2:20,21). Statul în picioare, încins şi cu încălţămintele în picioare în timpul mâncării mielului de Paşti, preumbreşte cum aceşti Izraeliţi spirituali sunt chemaţi afară din această lume şi nu aparţin ei, şi trebuie să fie separaţi de organizaţiunea ei religioasă, comercială şi politică şi trebuie să fie supuşi în mod ascultători domniei teocratice a lui Iehova Dumnezeu. 

     Primul Paşte în a 14-a zi a lui Abib sau Nissan, a însemnat binecuvântarea eliberării pentru poporul lui Israel, în timp ce pentru duşmanii libertăţii a însemnat o execuţie a mâniei lui Dumnezeu. Întâi născuţii, atât ai tuturor oamenilor cât şi ai animalelor din Egipt, urmau să fie ucişi de către îngerul morţii trimis de Iehova, pentru a înfrânge voinţa egiptenilor care se opuneau israeliţilor ca să părăsească Egiptul. Pentru ca proprii lor copii întâi născuţi să fie ocrotiţi şi pentru a-şi dovedi vrednicia lor de a fi eliberaţi prin supunere şi ascultare de Iehova Dumnezeu, israeliţilor li s-a poruncit să jertfească mielul şi să mănânce Pastele. Exod 12:1-8 în ascultare deplină faţă de porunca lui Iehova prin Moise, israeliţii împliniră întru totul cerinţa divină şi astfel ei au fost aduşi atunci într-un legământ al legii divine, prin jertfa mielului de Paşte. Iată câteva adevăruri cu privire la jertfa de Paşte în Egipt. Îndrumările date de Moise sunt pentru toţi aceia, care până în zilele noastre, prin credinţă sfântă înţeleg şi se supun bunătăţii lui Dumnezeu şi Fiului Său jertfit. 
Astfel, înţelegem că:

       Junghierea mielului în Egipt, simbolizează pe aceia care devin un popor pentru Numele lui Iehova şi mărturisesc necesitatea lor pentru jertfa Mielului.

       Stropirea sângelui pe uşorii uşii, este un simbol pentru aceia care devin poporul lui Iehova şi fac mărturisire publică despre credinţa lor în puterea răscumpărătoare a Fiului lui Dumnezeu.

       Niciun fel de sânge nu a fost stropit pe pragul de jos al uşii şi aceasta avertizează pe toţi aceia care păzesc credinţa în „puterea sângelui lui Christos", să nu calce sub picioare pe Fiul lui Dumnezeu prin tăgăduirea răscumpărării for.

         Mâncarea cărnii mielului preumbreşte cum creştinii se hrănesc din jertfa lui Isus, întrucât urmează exemplul Lui şi sunt astfel întăriţi în serviciul Domnului.

      Folosirea ierburilor amare simbolizează starea credincioşilor din timpul prezent, care suferă amărăciune, persecuţii şi ocări din partea lumii.

         Poziţia, sau statul în picioare, preumbreşte cum aceia care compun poporul lui Iehova Dumnezeu sunt chemaţi afară din lume, prin urmare nu mai aparţin ei. Prin aceasta, suntem aduşi într-un „nou legământ", devotaţi domniei Teocratice a lui Iehova.

       Paşte înseamnă eliberare, iar israeliţii sub acoperământul sângelui stropit pe stâlpii şi pe pragul de sus al uşii, experienţară în acea ultimă noapte a sclaviei nu numai cruţarea de la moarte a întâilor născuţi, dar şi eliberarea lor spre a deveni un popor liber pentru numele lui Iehova. Într-un marş al bucuriei şi într-o ordine desăvârşită, părăseau Egiptul. În urma lor jalea şi plânsul zguduiau ţara lui Faraon. Unde au fost dumnezeii Egiptului al căror prinţ este Satan? Iehova Dumnezeu s-a justificat pe Sine înaintea tuturor acelor dumnezei. El a exercitat judecata împotriva lor, dovedind că ei sunt dumnezei falşi şi că nicio mântuire, ocrotire sau eliberare nu poate veni de la ei. Dar Iehova Dumnezeu, sub sângele mielului de Paşte a cruţat pe israeliţii asupriţi, dând astfel o mărturie că El este cel Suprem şi cel Atotputernic, adevăratul şi viul Dumnezeu.

       Prin urmare, mielul trebuia pregătit în ziua de 10 Nissan, dar el era junghiat în ziua de 14 Nissan. Ce înseamnă aceasta? Aceea că Isus de asemenea, era pregătit pentru jertfa cu patru zile înainte. Iehova Dumnezeu a promis în Eden că El va veni. Au trecut patru mii de ani de la acel timp şi „Mielul" adevărat a fost junghiat. Cele patru zile corespund cu patru mii de ani, după cum Sfânta Scriptură ne face de cunoscut la 2 Petru 3:8.

    Mielul trebuia să fie de un an. Isus de asemenea, când a ajuns la vârsta maturităţii de 30 ani, a putut să fie Răscumpărătorul neamului omenesc. Că mielul trebuia să fie fără cusur, înseamnă inocenţa şi nevinovăţia sfântă a lui Isus Christos. Carnea mielului trebuia să fie friptă pe foc, ca toată aroma să rămână în ea. Aceasta înseamnă că Isus Christos şi-a dovedit pe deplin credincioşia faţă de Iehova Dumnezeu, atunci când a golit de tot paharul amar, care a fost reprezentat prin sosul pregătit din ierburi amare. Răbdarea suferinţelor amare, a încercărilor s-a ridicat la Tatăl unde El şi-a prezentat jertfa în adevărata „Sfânta Sfintelor", ca o jertfa cu un miros plăcut. Oasele mielului nu era permis să fie frânte, ca să se împlinească cu Isus scriptura din Psalm 34:20 şi Ioan 19:36.

Categorie: sarbatoarea pastelor si cina Domnului | Adăugat de: barabi12 (2013-03-05)
Vizualizări: 284 | Tag-uri: sangele mielului, sangele, mielul, 14 Nisan, 10 nisan, ierburi amare | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Doar utilizatorii înregistraţi pot adăuga comentarii
[ Înregistrare | Autentificare ]

widgets