Principală » Articole » sarbatoarea pastelor si cina Domnului

Ce insemna „Între cele doua seri"

 

 În limba ebraică în care fusese dată porunca lui Iehova lui Moise, expresiunea seara înseamnă în mod literal între cele două seri. Aceasta a pri­cinuit o controversă în ce priveşte timpul exact când a fost junghiat mielul de Paşte. De asemenea, când Christos Isus sărbători cea din urmă cină pascală a Sa, împreună cu cei doisprezece ucenici ai Săi nemijlocit după care El introduse o nouă co­memorare, aparţinând unei lumi noui guvernată de împărăţia lui Dumnezeu. Există învăţaţi cari argu­mentează că cele două seri, între cari trebuia jun­ghiat mielul de Paşte, se extindeau de la orele do­uăsprezece la amiază până la 6 p. m. sau apusul soarelui, astfel încât mijlocul dintre aceste două seri ar fi la 3 p. m. Ei se referă în mod impresiv la moartea lui Isus la acea oră de după masă. Ziua iudaică de 24 de ore începe la apusul soarelui. (Lev. 23:32). Astfel, argumentul lor duce la concluziunea că jertfa Pastelor fusese junghiată la mijlo­cul după amiezi lui 14 Nisan, înainte de apusul soa­relui, si a fost mâncată în noaptea de 15 Nisan. Ei citează Numeri! 33:2, 3 pentru sprijinul lor. Rabi­nul francez amintit, Solomon Isaaki, cunoscut de obiceiu ca ,,Raşi", din veacul al unsprezecilea, de­clară în comentarul său despre exodul 12:6 : „Mi se pare că fraza între cele două seri, arată timpul dintre seara zilei şi seara nopţii. Seara zilei este de la începutul ceasului al şaptelea (sau nemijlocit după limita amiezii), când umbrele serii încep să se lungească, pe când seara nopţii este la începu­tul nopţii". Lexiconul lui David Kimchi explică că „există două seri, pentru că de la timpul când soarele începe să se lase în jos (după douăsprezece la amaizi)este o seară, iar cealaltă seară este după ce soarele a .apus, şi acesta este spaţiul de timp care este înţeles prin expresia între cele două seri". Acesta este punctul de vedere tradiţional iudaic.

 Cu toate acestea, există alţi învăţaţi cu vază, cari iau expresiunea în mod diferit, unul dintre ei fiind sărbătoritul Rabin spaniol, Aben-Ezra (1092-1167), numit de către Iudei : Cel înţelept, cel ma­re. Printre lucrările sale amintite este Comentariul despre Pentanch; zi el. zice : „Iată că avem două seri, prima este când soarele coboară, şi acesta este timpul când el dispare după orizont; pe când cea de a doua este la timpul când lumina care este reflectată în nori dispare, şi între ele există un in­terval de timp de circa un ceas şi douăzeci de mi­nute" (Comentariu, despre Exodul 12:6). Acest Aben-Ezra, ca să nu menţionăm pe Samariteni şi pe Karaiţii anti-talmudişti, este urmat în acest punct de vedere de către astfel de învăţaţi ca Michaelis, Rosenmuelîer, Gesenius, Maurer, Kalish, Knobel, Keil, şi cei mai mulţi comentatori ai veacului al nouăsprezecilea. Toţi aceştia iau expresia între cele două seri spre a arăta spaţiul de timp dintre apu­sul soarelui şi clipa în care stelele devin vizibile, sau când se aşează întunerecul, care ar fi între şase şi şapte p. m.

 Aceasta ar însemna că, la origină, în Egipt, Israeliţii junghiaseră mielul de Paşte între cele două seri întrucât junghiară jertfa după apusul soarelui şi înainte de .căderea nopţii la 14 Nisan. Ei îl pre­gătiră deodată şi-l mâncară în aceeaşi noapte, îna­inte de miezul nopţii. Num. 28:16.

 Istoricul Josephus, în Antichităţi despre ludei. Cartea 2-a. capitolele 1.4 şi 15, zice : „Dar când venea ziua a patrusprezecea: şi toţi erau gata sa plece, ei aduceau jertfă, şi-şi curăţeau casele lor cu sânge, întrebuin­ţând mănunchi de isop în acest scop : şi după ce cinaseră, ardeau res­turile de carne în clipa când se pregăteau să plece. De unde este aceasta că noi încă continuăm să ducem această jertfă în acelaş mod. şi numim această sărbătoare Paşte, ceea ce înseamnă sărbătoarea Pastelor; deoarece în acea zi Dumnezeu ne ocroti pe noi şi trimise plaga peste Egipteni. Pentru că nimicirea întâilor născuţi veni asupra Egiptenilor în acea noapte ; astfel, mulţi dintre Egipteni care locuiau aproape de pa­latul regelui, insistau pe lângă Faraon să lase pe Evrei să plece ... Ei părăsiră Egiptul în luna Xanthicus, în ziua a cincisprezecea a lunii lunare".

În cartea 8-a, capitolul 10, Josephus zice : „Sărbătoarea azimilor urmează pe aceea a Pastelor, şi cade în ziua a cincisprezecea a lunii si continuă şapte zile în cari ei se hrănesc cu pâine nedospită . . . Dar in ziua a doua a pâinii nedospite, care este cea de a şasasprezecea zi a lunii, ei' se împărtăşesc întâi din roadele pământului, pentru că îna­inte de acea zi el nu se atingeau de ele, şi pe când ei socoteau că aceasta se cuvine spre cinstea lui Dumnezeu, de la care ei obţin acest belşug de provizie,   în  primul   loc  ei  aduc cele dintâi  roade din orzul lor".

În Războaiele  iudeilor, cartea 5-a, capitolul 3. Josephus zice : ,,şi  la sărbătoarea pâinii nedosoite. care venise acum,  aceasta fiind ziua a patrusprezecea a lunii  Xanthicus, sau Nisan, când se crede că iudeii erau  eliberaţi   de sub Egipteni”.

            Aici Josephus pare să zică că Israeliţii jertfeau şi mâncau Paştele lor şi erau ocrotiţi într-o singură zi de 14 Nisan . cu privire la 15 Nisan, vezi     Tumul  de  Veghe   Nr.   3  din   1   Decembrie   1946,   pagina    15,   şi  14-17

Categorie: sarbatoarea pastelor si cina Domnului | Adăugat de: barabi12 (2013-03-08)
Vizualizări: 497 | Tag-uri: Cina de Comemorare, intre doua seri, Cina de amintire, Moartea lui Isus | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Doar utilizatorii înregistraţi pot adăuga comentarii
[ Înregistrare | Autentificare ]

widgets