Principală » Articole » inaltele Stapaniri

Intelegerea Romani 13:2-3
Romani 13:2 De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu; şi cei ce se împotrivesc, îşi vor lua osânda.

      Cuvântul "condamnare" cuprins în versul al doilea, este tradus din cuvântul grecesc "krima" şi înseamnă sentinţă judecătorească, condamnare, după cum arată şi traducerile româneşti. Fiecare creştin poate să vadă clar, că ordinul sau aşezământul  lui Dumnezeu amintit în text, nu se referă la aşezămintele naţiunilor. Pentru că dacă Dumnezeu nu a împiedicat naţiunile ca să aducă legi şi să le aplice, este cert, că răspunderea pentru aceste legi nu este a lui IEHOVA. Dumnezeu numai într-atât le-a dat voie, că nu i-a împiedicat în ceea ce au făcut. Dar textul nostru spune, că stăpânirea este rânduită de Dumnezeu, şi putem trage concluzia, că Dumnezeu îşi asumă răspundere pentru aceste stăpâniri, de care vorbeşte apostolul.

     Dacă judecata amintită în Romani 13 capitol, trebuie să o facă autorităţile naţiunilor de pe pământ, şi tot ei ar trebui s-o şi execute, atunci acea judecată, ar trebui să o facă unii ca judecători; ceea ce se contrazice cu cuvântul lui Dumnezeu. Nici un om nu este îndreptăţit, fie în biserică, sau afară de biserică ca să judece pe cineva. "Aşadar omule oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi, căci prin faptul că judeci pe altul te osândeşti singur, fiindcă tu care judeci pe altul, faci acelaşi lucruri ... Şi oare crezi tu omul care judeci pe cei ce săvârşesc astfel de fapte şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?" (Romani 2:1,3). Pentru aceea trebuie să tragem concluzia, că "condamnarea" despre care este vorba în Romani 13:2, este aceea judecată, pe care Domnul a rânduit în organizaţia sa prin capul acestei organizaţii, sau prin aceea, pe care i-a împuternicit la aceasta. 

         Miezul cuvintelor lui Pavel (Romani 13:2) este următorul: Toţi aceia din biserică care se opun orânduielii stabilite pentru conducerea bisericii lui Dumnezeu, aceia se opun lui Dumnezeu, pentru ce vor primi pedeapsă de la Dumnezeu prin  Isus Christos. Că autorităţile pământeşti pedepsesc pe cei nelegiuiţi, adeseori atârnă de influenţa acuzatului ce are asupra judecătorului. În judecăţile lui Dumnezeu nu există părtinire.

             Romani 13:3 Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei dar să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele, şi vei avea laudă de la ea.

         Cine sunt stăpânitorii amintiţi aici? Satan este domnitorul sau prinţul lumii acesteia. Dacă cuvântul "stăpânire" din Romani 13: 3 nu se referă la aşezământul bisericii, atunci trebuie că se referă la Satan şi la organizaţia sa. Oare Satan, sau oricare parte a organizaţiei sale este oare spre teama acelora care făptuiesc rele în biserică? Putem fi siguri că nu. Dacă cineva în biserică se dedă la fapte rele, se constituie împotrivire cu organizaţia lui Dumnezeu, chiar aceea face ce doreşte de la dânsul Satan, domnitorul lumii acesteia. Oare nu stăpânirile naţiunilor a făcut pe membrele bisericii de la început ca să facă rele prin aceea că s-au asociat cu organizaţia Diavolului? În loc să-i pedepsească pe dânşii pentru aceasta, autorităţile naţiunilor încă au lăudat pe unii ca aceştia şi încă i-au şi preamărit.


        Se poate spune, că domnitorii împărăţiilor din prezent nu ar fi ... spre teamă pentru faptele bune? Cei consacraţi şi unşi ai lui Dumnezeu umblă în lungul şi largul ţărilor, făcând bine prin aceea că vestesc veştile bune ale împărăţiei lui Dumnezeu, şi chiar autorităţile acestor naţiuni îi deţin, îi pedepsesc şi îi bagă în puşcărie, deoarece au făcut bine. Primesc care "laudă" din partea domnitorilor şi stăpânitorilor acestor ţări, acei colportori care mergând din casă în casă duc vestea împărăţiei la popoarele pământului? Pentru aceasta n-au lăudat ei încă pe nimenea. Astfel când Pavel spune: "Voieşti să nu te temi de stăpânire?", putem oare spune, că prin aceste cuvinte a voit să spună, că unşii trebuie să se teamă de domnitorii de pe pământ sau de capii organizaţiei Diavolului? Dacă aceasta ar fi aşa, atunci fiecine ar trebui să se reţină de la faptul, ca să mărturisească pentru Dumnezeu. Doară chiar aceasta ar pe placul Domnului.

         Arătăm un exemplu: nu demult s-a întâmplat, că un reprezentant al Societăţii, un copil al lui Dumnezeu, a început să predice evanghelia şi să răspândească literatura adevărului printre negrii din Liberia, Africa. Guvernatorul i-a pus în vedere, ca să nu mai răspândească cărţi şi să nu mai ţină conferinţe până ce nu va primi permis din partea autorităţilor competente. El însă nu a ţinut seama de această somaţie şi a continuat lucrul, răspândind multe cărţi printre popor. Dacă s-ar fi supus autorităţilor, atunci nu ar fi vestit vestea de bucurie. El a ascultat de Domnul, şi a fost astfel ocrotit. El a făcut bine, dar nu a primit laudă din partea stăpânirilor naţiunilor.

        Este sigur, că cuvintele lui Pavel înseamnă următoarele: Voi care sunteţi unşii lui Dumnezeu să vă temeţi de stăpânirea înaltă (Christos judecătorul); domnitorii (Christos şi aceia care lucrează sub conducerea sa) sunt spre teama nu a faptelor bune ci a celor rele; dacă faceţi lucruri bune, atunci veţi avea laudă din partea acestei stăpâniri (adică de la Christos şi aceia care în organizaţia lui Dumnezeu sunt îndreptăţiţi ca să laude). Poate să întrebe cineva: Trebuie oare să aşteptăm noi laudă din partea stăpânirilor din biserică, pentru astfel de fapte bune? Ca răspuns şi dovadă, că apostolii au avut dreptul să laude pe cei ce făcea fapte bune, şi ceea ce au şi făcut; şi că cei făcători de bine trebuie să fie lăudaţi, să examinăm următoarele scripturi: "De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric, şi va descoperi gândurile inimilor. Atunci fiecare va căpăta de la Dumnezeu lauda cuvenită lui". (I Corinteni 4:5). "Am trimis cu el şi pe faptele care este lăudat de toate bisericile pentru ce a făcut pentru Evanghelie". (II Corinteni 8:18). "Vă laud, că în toate privinţele vă aduceţi aminte de mine şi că ţineţi învăţăturile mele întocmai cum vi le-am dat". – I Corinteni 11:2.

Categorie: inaltele Stapaniri | Adăugat de: barabi12 (2013-02-12)
Vizualizări: 195 | Tag-uri: romani 13 :3, inaltele stapaniri, romani 13:2 | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Doar utilizatorii înregistraţi pot adăuga comentarii
[ Înregistrare | Autentificare ]

widgets