Principală » Articole » Despre Suflet

Singurl nemuritor

 

 

Acum, că am examinat Scripturile cu privire la suflet, este bine să vedem ce învaţă Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la nemuritor şi nemurire. A fost clar dovedit că omul (sufletul) este muritor şi supus morţii. întrebarea care se ridică acum este: Cine posedă nemurire? Va fi aceasta împărţită vreodată la alţii? în Versiunea Bibliei Regele Iacob, cuvintele nemuritor şi nemurire apar de şase ori. Să examinăm acum fiecare asemenea apariţie.

Apostolul Pavel face două declaraţii cu privire la Dumnezeu ca având nemurire. Una se găseşte la I Timotei 1:17 şi spune: „A împăratului veşniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu, să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin". Cealaltă se găseşte la I Timotei 6:16 şi spune: „Singurul care are nemurirea, care locuieşte într-o lumină de care nu poţi să te apropii, pe care nici un om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea şi care are cinstea şi puterea veşnică! Amin". Din textele citate se vede clar ca numai Iehova Dumnezeu este singurul  care a fost dintotdeauna nemuritor şi posedă cu adevărat nemurirea.

Despre nemurire se vorbeşte ca despre ceva pe care creştinul adevărat trebuie să o caute: „va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea". (Romani 2:7)

Vorbind adunării creştinilor credincioşi care sunt socotiţi demni să aibă parte de prima înviere, Pavel spune: „Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. Când trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: 'Moartea a fost înghiţită de biruinţă"." (l Corinteni 15:53,54) Astfel, membrii bisericii nu obţin nemurirea până la învierea lor.

Ultima menţiune a nemuririi în Biblie se găseşte la 2 Timotei 1:10, unde se spune: „Dar care a fost descoperit acum prin arătarea Mântuitorului nostru Christos Isus, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie". În Versiunea Catolică Douay a Bibliei, cuvintele nemuritor şi nemurire apar de doisprezece ori. Aceasta se datorează faptului că Versiunea Douay conţine cărţile apocrife sau false, ca de pildă înţelepciunea sau Ecleziasticul. Ecleziasticul 17:29 spune: „Fiul omului nu este nemuritor". Dar noi preferăm mai degrabă mărturia cărţilor apostolice inspirate din Sfânta Scriptură, decât să ne sprijinim pe cărţile apocrife scrise înainte de „apariţia Mântuitorului nostru, Isus Christos".

Scripturile arată clar că nemurirea a aparţinut la origine numai lui Iehova Dumnezeu. Mai târziu Isus Christos a primit nemurirea, ca o răsplată pentru calea Sa credincioasă şi ea este dată de asemenea ca răsplată celor care aparţin Bisericii adevărate sau „trupului lui Christos". Nemurirea este o răsplată pentru credincioşie. Ea nu îi revine, în mod automat, unui om la naştere.

Omul fiind acum un muritor păcătos, destinul său final este moartea. Dumnezeu a dat perfectului Adam porunca: „Dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit." (Geneza 2:17) Adam nu a ascultat această poruncă a lui Dumnezeu şi a adus condamnarea la moarte asupra lui însuşi şi asupra urmaşilor săi. Dacă perfectul Adam nu ar fi păcătuit, ar fi fost posibil pentru el, deşi era muritor, să trăiască pe pământ veşnic şi să lase copiilor săi, ca moştenire, viaţa. Să notăm aici că Dumnezeu a vorbit foarte accentuat cu privire la sentinţa morţii. El a spus: „Vei muri negreşit'. Nu există nimic care să arate că Dumnezeu a vrut să spună că păcătosul Adam numai va părea că moare, dar sufletul său va trăi pe vecie. Singura declaraţie înregistrată în Biblie că omul neascultător nu va muri cu siguranţă, se găseşte la Geneza 3:4: „Atunci şarpele a zis femeii: "Hotărât, că nu veţi muri" Astfel, se vede că şarpele (Diavolul) este acela care a inventat doctrina despre nemurirea moştenită a sufletelor umane. Aceasta este principala doctrină pe care Diavolul a folosit-o de-a lungul secolelor, pentru a înşela oamenii şi pentru a-i ţine în robia religiei. De fapt, aceasta este doctrina fundamentală a tuturor religiilor.

Biblia declară că oamenii şi animalele mor la fel. Eclesiastul 3:19,20 spune aşa: „Căci soarta omului şi a dobitocului este aceeaşi; aceeaşi soartă au amândoi; cum moare unul, aşa moare şi celălalt; toţi au aceeaşi suflare; şi omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deşertăciune. Toate merg la un loc; toate au fost făcute din ţărână şi toate se întorc în ţărână".

Vorbind despre moartea omului, psalmistul spune: „Suflarea lor trece, se întorc în pământ şi în 68 aceeaşi zi pier şi planurile lor". (Psalmii 146:4) El intră într-o stare de inconştienţă.

Scripturile arată astfel că destinul omului păcătos este moartea. Dar Biblia oferă şi o rază de speranţă. Romani 6:23 spune: „Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Christos, Domnul nostru." În felul acesta pentru noi este rezumată adevărata speranţă. Dacă un om se întoarce la Dumnezeu prin Isus Christos şi caută dreptatea şi umilinţa, acel om poate câştiga viaţă veşnică. (Tefania 2:3)

 

Categorie: Despre Suflet | Adăugat de: barabi12 (2012-11-26) E
Vizualizări: 255 | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Doar utilizatorii înregistraţi pot adăuga comentarii
[ Înregistrare | Autentificare ]

widgets