Principală » Articole » Despre Suflet

Ce este sufletul?



Darea de seamă despre crearea omului, dată în Geneza, capitolul unu, este una generală. Aceea din capitolul doi este una detaliată, completând darea de seamă scurtă de mai sus. În acest al doilea capitol, numele lui Iehova apare pentru prima data, deoarece de acum înainte numele Domnului Dumnezeu este în legătura cu omul de pe Pământ. Darea de seamă este foarte simplă şi revelatoare în ce priveşte sufletul uman şi cum a fost creat. Să se studieze limbajul între­buinţat: „Şi Iehova Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu”. - Geneza 2:7.

Să se observe că aici este întrebuinţată aceeaşi expresie „suflet viu” ca aceea în legătură cu animalele inferioare omului, când acestea au fost create, în textul ebraic expresia este nephesh chayyah. (Geneza 1:20, 21, 24, 30). Dumnezeu făcu creatura umană, omul, sau pe Adam, spre a fi un „suflet viu” întrucât a creat întâi trupul uman şi apoi, suflând în el nu un suflet, ci „suflarea de viaţă”, puterea de energie, a unit aceasta forţă de viaţă cu trupul. Un „suflet viu” înseamnă o creatură vie; şi pe pământ aceasta înseamnă o creatură care respiră în timp ce trăieşte. Omul, sau Adam, era un suflet viu, întocmai ca şi animalele inferioare, având un trup material şi respirând atmosfera firmamentului, aceeaşi pe care o respirau acele animale; numai că omul, sau Adam, era de un rang mai înalt, având o poziţie dreaptă şi fiind de o inteligenţă mult superioară. El era deci după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Sufletele animale inferioare mor. Poate sufletul uman muri? Şi dacă el poate muri, este totuşi posibil pentru el ca sub împrejurări drepte să trăiască pe vecie? Biblia dă răspuns.

         Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: "Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină;dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit."Genesa 2:16,17 

Aceasta dovedeşte că sufletul uman este muritor, chiar şi când omul este perfect şi fără păcat, aşa după cum era Adam la primirea acestei porunci a lui Dumnezeu. Dacă sufletul uman ar fi fost nemuritor, Dumnezeu nu ar fi putut zice că neascultarea omului faţă de legea lui Dumnezeu aduce pedeapsa morţii asupra omului. Adam, creatura umană, era un suflet. El nu avea nici un suflet înăuntrul lui, care să fie separat şi deosebit de trupul său uman, şi care ar putea exista independent chiar la o eventuală descompunere a trupului uman. Dumnezeu, care făcuse sufletul uman prin unirea trupului pământesc cu suflarea de viaţă, putea să desfacă acel suflet, dacă acesta s-ar fi dovedit răsculător împotriva legii lui Dumnezeu. Atunci, acel suflet ar înceta de a mai fi. El ar muri, cu atât mai mult cu cât creatura vie, omul, care este suflet viu, ar muri. Aşa sună Ezechiel 18:4,20. - Psalmii 104:29.

Nephesh, termenul ebraic pentru suflet, este tradus de asemenea de multe ori cu viaţă în Biblia Românească, indiferent dacă ea înseamnă viaţa unui animal sau viaţa unui om. Prin urmare, dacă o creatură are viaţă, se poate spune despre acea creatură că este un suflet viu în ea. Spre exemplu, Geneza 1:30 sună: „Şi tuturor fiarelor pământului, tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, în care este un suflet viu”. (Roth., şiA.R.V. nota marginală). De ase­menea, şi 2 Regi 4:27 sună: „Sufletul ei este amărât înăuntrul ei.” Când profetul Ilie a readus în mod miraculos un copil la viaţă, el zise lui Dumnezeu: „Fă să se întoarcă sufletul copilului în el”. „Şi Domnul ascultă glasul lui Ilie, şi sufletul copilului s-a întors în el, şi a înviat”. - 1Regi 17:21,22.

Deoarece sângele care circulă înăuntrul vaselor sanguine este baza vieţii umane şi animale, este spus că viaţa constă în sânge: „Carnea cu sufletul ei, cu sângele ei, să nu o mâncaţi; şi cu siguranţă voi cere sângele sufletelor voastre”. (Geneza 9:4, 5, Roth., marginală). „Căci sufletul trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele voastre, căci prin sufletul din el face sângele ispăşire.” (Leviticul 17:11, Roth., marginală). Prin urmare, viaţa sau sufletul nu poate să supravieţuiască şi să existe ca o creatură inteligentă aparte de trup. La fel ca sângele vărsat din trup, viaţa sau sufletul nu există aparte de trup. Când forţele de viaţă sunt despărţite de trup, sufletul sau creatura vie moare, nu numai trupul.



 

Categorie: Despre Suflet | Adăugat de: barabi12 (2012-11-29) E
Vizualizări: 358 | Tag-uri: suflet, ce este sufletul, suflarea, pacatuirea sufletului, sufletul animalului, invierea sufletului | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Doar utilizatorii înregistraţi pot adăuga comentarii
[ Înregistrare | Autentificare ]

widgets