Principală » Articole » Despre religie

Religia este o capcana a omenirii


Este religia mijlocul asigurării păcii şi siguranţei internaţionale? Înainte de a putea ajunge la o concluzie adecvată ar trebui să luăm în considerare originea religiei  şi influenţa  ei asupra omenirii dea lungul secolelor care au trecut. Religia şi-a avut originea în Eden, cu multe secole în urmă. De atunci a fost practicată de oamenii tuturor naţiunilor. Ceea ce se numeşte „ religia creştină” este astăzi cea mai proeminentă printre naţiuni.  Se consideră că aşa – numita  „religie creştină” se sprijină pe învăţăturile lui Isus  Christos. De aceea cuvintele lui ar trebui primite de naţiuni ca având o autoritate absolută.

Iehova, Dumnezeul Atotputernic, l-a trimis pe Isus  pe pământ pentru a propovădui adevărul, fapt confirmat de cuvintele sale, adică: „Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit pe lume, ca să mărturisesc despre adevăr.” (Ioan 18: 37). Mai mult decât atât, Isus  a spus că va veni o vreme când „ neamurile vor fi tulburate de dezorientare;…oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor cari se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.” (Luca 21:25,26) Faptele dovedesc că această profeţie a lui Isus  se îndeplineşte acum.

Necunoaşterea pericolului iminent e cauza care îi împiedică pe oameni să găsească un mijloc de scăpare spre limanul siguranţei. Toate naţiunile şi toate popoarele  se află acum în cel mai grav pericol  provenind de la o putere nevăzută; există doar un singur mijloc posibil de scăpare.  Mărturisirea adevărului, care dezvăluie identitatea acestei puteri nevăzute şi cauza nenorocirilor prezente în care se află naţiunile, îi dă în vileag pe autorii nelegiuirilor şi influenţa lor asupra neamurilor şi popoarelor pământului. Niciodată în istoria omului n-a fost mai necesar ca acum pentru fiinţa omenească să  cunoască adevărul,  este o vreme a pierzaniei, este „timpul de pe urmă” . –2Timotei 3:1; 1 Ioan 2:18.

Ucenicii lui Christos  i-au pus această importantă întrebare  referitoare la condiţiile ce vor exista în timpul celei de-a doua veniri ale sale cât şi  ce priveşte instalarea marii Teocraţii. Răspunsul lui Isus  la întrebarea care i-a fost pusă, este adevărul – care adevăr i-a fost dat cu tărie deplină de  Iehova Dumnezeul. Printre lucrurile pronunţate de Isus ca răspuns la întrebarea ucenicilor  se află şi : „Şi aşa precum a fost in vremea zilelor lui Noe , aşa va fi  şi în zilele Fiului omului” – Luca 17:26.

         In zilele lui Noe  cel mai tare ieşea în evidenţă influenţa şi puterea demonilor asupra popoarelor pământului. Cuvintele lui Isus dovedesc că exact o asemenea condiţie  va exista pe pământ şi în vremea celei de-a doua veniri ale sale,  şi ea va domni pe pământ până va sosi vremea  ca Domnul să-i nimicească pe ticăloşi.

Se cuvine ca fiecare persoană de pe pământ să lase deoparte  prejudecăţile  şi ideile preconcepute şi să caute cu seriozitate adevărul  aşa cum se află scris în Cuvântul lui Dumnezeu. Străduindu-se astfel, va afla că demonul principal este Satan, „bătrânul şarpe”, diavolul. Pe vremea când era una din creaturile de  încredere  în organizaţia lui Iehova  Dumnezeu, numele lui era Lucifer, însemnând „ cel luminos strălucitor”, cel  cu autoritate. El s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, şi în timpul acestei răzvrătiri  a devenit cel rău, cunoscut în Scripturi  ca „ prinţ  al diavolilor”, adică  cel ce domneşte peste diavoli sau  demoni (Matei 12: 24). Iehova i-a schimbat numele în  Balaur, Satan, Şarpe şi Diavol.  O parte din îngeri s-au alăturat lui Satan în răzvrătirea lui împotriva lui Dumnezeu, devenind şi ei demoni, răi sau diavoli  fiind numiţi în Scripturi „giganţi”, „Nephilim”. (Geneza 6:4; Versiunea revizuită). Numele de „nephilim” înseamnă bătăuşi sau tirani, care cu bună ştiinţă sunt răi  şi dispuşi să facă rele sfidând legea lui Dumnezeu.

Condamnarea la moarte a fost pronunţată împotriva lui Satan în timpul răzvrătirii sale şi această sentinţă la moarte apare la Ezechiel 28:18,19. De asemenea şi acei îngeri care s-au alăturat Diavolului în răzvrătirea împotriva lui   Dumnezeu au fost şi ei condamnaţi la moarte. Totuşi executarea unei astfel de sentinţe sau condamnări la moarte, a fost amânată de Dumnezeu  până în momentul când va crede El de cuviinţă să fie executaţi toţi de acelaşi fel, un moment când „toţi cei  răi vor fi distruşi” (Psalmii 145 :20; 37:20). Satan  l-a provocat pe Dumnezeu să pună pe pământ oameni care să-şi păstreze onestitatea  faţă de El, în acelaşi timp el, Satan, declarând  să-i determine pe toţi oamenii să-l blesteme  pe Dumnezeu în faţă. Această laudă se baza pe teoria cum că el avea influenţă  şi putere asupra creaţiei de a o întoarce împotriva Creatorului.

Ca dovadă a scopului său în amânarea sentinţei la moarte împotriva lui Satan, Iehova i-a spus acestuia, precum este arătat şi în Scripturi  de aceea te-am lăsat să rămâi în picioare, ca să vezi puterea mea, şi ca numele meu să fie vestit pe tot pământul” (Exodul 9:16; Leeser).  

La scurtă vreme după potop, Nimrod a venit la cârma Babilonului în calitate de domnitor pământean (Geneza 10:8–11).  Era prima domnie pământească instaurată. Din viţa Babilonului au răsărit  toate guvernele politice, trecute sau prezente ale pământului. Chiar dacă cetatea originară a Babilonului a dispărut deja, toate guvernele de pe pământ poartă numele mamei lor, „Babilon”, iar Diavolul şi  demonii întovărăşiţi cu el şi-au exercitat şi continuă să-şi exercite influenţa, puterea şi controlul asupra unor astfel de guverne. În organizarea babiloniană, Nimrod a unit religia, comerţul şi politica într-un mijloc de  subjugare şi domnie asupra oamenilor. Azi , toate guvernările, inclusiv ceea ce se numeşte  „Creştinătate”, păstrează vii şi duc mai departe aceleaşi trei elemente care au compus  Babilonul, adică religia, comerţul şi politica. 

Babilonul era stăpânit de demoni iar oamenii  se închinau demonilor. Religia lui era demonismul.  Acel demon principal, Satan, a susţinut şi susţine până in zilele noastre că Babilonul (inclusiv toate guvernele de pe pământ) sunt ale lui, fapt ce n-a fost negat ci admis de către Isus atunci când s-a aflat pe pământ (Matei 4:8, 9).  Scripturile ne arată că religia organizată  îşi are obârşia în Diavol, care a creat şi a pus in mişcare religia tocmai cu scopul de a întoarce omenirea de la Dumnezeu. De asemenea Scripturile dovedesc în mod clar că toate naţiunile, inclusiv ceea ce  în momentul de faţă se numeşte „Creştinătate”,  constituie „Babilonul”  şi toţi practică religia deoarece Diavolul i-a înşelat pe oameni şi a dus mai departe practica lui religioasă, în chiar numele lui Dumnezeu şi Christos.

Satan, care este demonul de frunte, e denumit în Scripturi ca „dumnezeu al acestei lumi” sau „prinţul acestei lumi”, însemnând prin aceasta că lumea este condusă şi este influenţată de el (2Corinteni 4:4 ; Ioan 14:30). Toate guvernele de pe pământ constituie o parte a  organizării vizibile a lui Satan, şi ca atare se află sub puterea, influenţa şi dominaţia demonilor invizibili; puţini  sunt cei care ştiu acest lucru, poate chiar nimeni. Organizaţia este unită cu Satan precum o femeie sau nevastă e unită cu  un bărbat, iar organizaţia lui Satan este desemnată în Biblie de simbolul unei femei ne-curate, adică o femeie care se închină Diavolului şi practică vrăjitoria (Isaia  47:1-15 ; Ieremia  capitolele 50 şi 51 ; Apocalipsa lui Ioan 17:1-18). 

Demonii lucrează în felurite chipuri pentru a stăpâni fiinţa umană. Ei pun stăpânire pe minţile oamenilor făcându-i să se poarte ciudat şi făcându-i pe aceşti amăgiţi să creadă că aud vocile unor prieteni morţi. Există multe exemple în Scripturi, de felul cum lucrau aceşti demoni pe vremea când Isus se afla pe pământ. Doar câteva sunt citate în lucrarea de faţă, şi ele sunt aduse în sprijinul afirmaţiei că , pe vremea când Isus se afla pe pământ, demonii erau vii şi nu fuseseră nimiciţi de potop, după cum au susţinut oamenii bisericii. Iată un caz: Un mare număr de săraci căutau să afle adevărul din gura lui Isus, când  s-a întâmplat următorul lucru: „Un om din mijlocul mulţimii a strigat: Învăţătorule, rogu-te  uită-te la fiul meu; pentru că numai pe el îl am. Şi iată, îl apucă un duh şi deodată răcneşte şi-l scutură cu putere aşa că băiatul face spume la gură; şi anevoie pleacă de la el după ce l-a stâlcit de tot.” „Iar pe vremea când venea băiatul, diavolul l-a trântit la pământ şi la scuturat cu putere. Dar Isus l-a certat pe duhul necurat, l-a vindecat pe copil şi înapoiat tatălui său” - Luca 9:38, 39, 42.

Diavolul  şi hoarda lui de demoni foloseşte mijloace mult mai subtile pentru a pune stăpânire pe cei mai sus situaţi dintre oameni.  Frica oamenilor îi conduce pe aceştia în capcana diavolului. Evreii se temeau că nu se vor ridica la aceeaşi înălţime ca alte naţiuni dacă nu vor avea un rege. La cererea lor Dumnezeu le-a dat voie să-l aibă pe Saul de rege.  Ulterior însă, Saul a ajuns sub deplina influenţă şi stăpânire a demonilor (1Samuel 28:7,8). Mai mult chiar, conducătorii evreilor, temându-se că vor fi ţinta batjocurii de a nu avea  vreo formă de „religie”, au adoptat şi practicat forma închinării la idoli şi chipuri (imagini).

Când Isus a venit la evrei, i-a găsit pe conducătorii lor  predând şi practicând religia, demonstrând astfel că ei  căzuseră deja sub influenţa demonilor. Aceşti conducători, numiţi „Farisei”, s-au temut că nu-şi vor putea menţine controlul asupra oamenilor, că aceştia nu-i vor respecta adresându-se cu „Rabi”, şi nu-i vor aclama în locurile publice, doar dacă ar avea un gen de formalism pe care să-l practice, şi astfel să inducă oamenilor ideea că astfel de conducători se află deasupra oamenilor obişnuiţi şi că au fost investiţi  cu autoritate şi puteri speciale de către Atotputernicul Dumnezeu. Această teamă a conducătorilor, i-a făcut pe aceştia să cadă în capcana lui Satan (Proverbele 29 :25).

Isus, dându-şi seama că aceşti conducători căzuseră sub influenţa demonilor, adoptând şi predând doctrine contrare Cuvântului lui Dumnezeu, i-a înfierat folosind un limbaj  biciuitor inegalabil. Cedând influenţei demonilor şi predând oamenilor învăţături contrare Cuvântului lui Dumnezeu, aceşti clerici au adus mari deservicii templului şi numelui lui Iehova Dumnezeu şi au făcut astfel încât  Cuvântul Lui să nu aibă nici un efect asupra oamenilor. De aceea Isus le-a zis: „Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici!  Pentru că voi închideţi oamenilor împărăţia cerurilor; nici voi nu intraţi  în ea , şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre” - Matei  23:13.

De remarcat această înregistrare, care dovedeşte în mod convingător că acei clerici se aflau sub influenţa, puterea şi stăpânirea Diavolului, şi , din acest motiv ei au încercat să-l nimicească pe Domnul Isus Christos: „Dar acum căutaţi să mă omorâţi pe mine, un om care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu; aşa ceva Avram n-a făcut. Voi faceţi faptele tatălui vostru. Atunci ei i-au spus: noi nu suntem copii născuţi din curvie; avem un singur Tată, pe Dumnezeu. Isus le-a zis: dacă Dumnezeu ar fi tatăl vostru, m-aţi iubi şi pe mine; pentru că eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu; n-am venit de la mine însumi, ci El m-a trimis. Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea mea? Pentru că nu puteţi auzi cuvântul meu. Voi îl aveţi de tată pe diavol, şi poftele lui vreţi să le împliniţi. El de la început a fost un ucigaş, şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. De câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui,; pentru că el este mincinos şi tatăl minciunii” - Ioan 8:40-44

Categorie: Despre religie | Adăugat de: barabi12 (2012-11-29) E
Vizualizări: 337 | Tag-uri: obiceiuri, religie, insemnataeta religiei, Obiceiul, traditie, Traditia | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Doar utilizatorii înregistraţi pot adăuga comentarii
[ Înregistrare | Autentificare ]

widgets