Principală » 2013 » Februarie » 8 » Fara cunostinta nu ai intelegere
4:30 PM
Fara cunostinta nu ai intelegere
 

           Celor ce caută dreptatea şi smerenia, şi în măsura în care le creşte cunoştinţa,acelora trebuie să le crească şi ascultarea. Observaţi că Dumnezeu a zis prin Moise cuvintele următoare: „Să păziţi dar cuvintele legământului acestuia şi să le împliniţi, ca să izbutiţi în tot ce veţi face. Astăzi staţi înaintea Domnului. Dumnezeului vostru, voi toţi, căpeteniile seminţiilor voastre, bătrânii voştri, mai marii oştirii voastre toţi bărbaţii din Israel, copiii voştri, nevestele voastre. şi străinul care este în mijlocul taberii tale, dela acel ce-ţi taie lemne. până la cel ce-ţi scoate apă." (Deutronom 20:9-11)

         Iehova accentuează tot mereu înalta importanţa a priceperii sau înţelegerii pentru creaturile sale care doresc să primească aprobarea Sa.Prezentul este un timp primejdios plin de primejdii pentru cei ce-au încheiat un legământ spre a servi Celui Prea Înalt. Nu există niciun motiv bun pentru ce să fie vreunul din servii lui Dumnezeu în necunoştinţă despre duşmanii săi care-l pândesc ca să-l nimicească , dar după cât se pare unii sunt , în privinţa aceasta, neglijenţi, neştiutori sau amândouă. 
 
       Pricepere nu însemnează numai a fi inteligent sau capabil de a pricepe idei şi de a rezolva probleme adânci sau chestiuni: ci afară de aceasta însemnează a fi prudent şi prevăzător spre a putea deosebi cu, mintea şi a alege o cale înţeleaptă, şi înainte de toate a avea o pricepere şi apreciere justă a relaţiunii creaturii cu  Atotputernicul Creator. Dacă un om face progres în ce priveşte lămurirea şi cunoştinţa despre Dumnezeu şi scopul său şi inima acestui om este sinceră faţă de Dumnezeu, atunci aprecierea lui se va aprofunda şi el va câştiga tot mai multă pricepere. Înainte de a fi discutată necesitatea deosebită a înţelegerii sau priceperii în timpul prezent,ar fi de lipsă de a examina mai întii câteva scripturi care accentuiază importanţa priceperii.

      Iehova Dumnezeu este Creatorul, omul este creatura: şi aceasta este adevărat cu privire la creatura nouă în Christos Isus. (2 Corinteni 5 :17) Creatura atârnă cu totul de Creator fiindcă numai dela El poate primi viată, binecuvântare şi fericire. Creatura omenească începe să devină cuminte când se teme de Creator, după cum stă scris: „Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura." (Proverbele 1 :7) „Începutul înţelepciunii este frica de Domnul: şi cunoştinţa Celui Sfânt, este priceperea" (Proverbele 9:10) „Frica Domnului este începutul înţelepciunii: toţi cei ce o păzesc, au o minte sănătoasă, şi slava Lui. ţine în veci." — Psalm 111 :10.
          
      Creatura care începe să primească înţelegere sau pricepere, nu numai că are respect profund pentru Creator ,ci stă în teamă şi frică sfântă înaintea puterii sale nemărginite, dreptatea sa completă, înţelepciunea sa perfectă şi iubirea sa nesfârşită. Ea vede că existenţa sa pe mai departe atârnă de faptul că se face plăcută Domnului. Ea recunoaşte că în sine însuşi nu are putere şi că nu poate fi comparată în niciun înţeles cu marele Creator. În această dispoziţie sufletească creatura începe să câştige puţină pricepere şi înţelepciune. Dacă are dorinţa sinceră să-şi sporească priceperea, atunci va căuta să se lese condusă de voinţa perfectă a Atotputernicului Creator. Creatura află despre imperfecţiunile sale moştenite şi despre Starea sa păcătoasă, şi de aceea doreşte să se însănătoşeze şi să înveţe, să cunoască pe Creator. Din cauza, acestei stări de inimă sau de minte drepte a creaturii, Dumnezeu o atrage la Christos Isus, şi omul află că Dumnezeu a trimis pe Marele şi Prea Iubitul său Fiu Isus în lume pentru a fi Răscumpărătorul lumii, şi el învaţă că niciun om nu poate veni la Dumnezeu numai prin Christos Isus. (Ioan 14 : 6) El învaţă că trebue să fie supus cu totul voinţei Creatorului; el crede că există un Dumnezeu care răsplăteşte pe aceia care-L caută cu râvnă şi-L servesc în modul prescris de el: şi el crede că Isus Christos este Răscumpărătorul şi Mântuitorul oamenilor care exercitează credinţă în meritul jertfei sale. Omul vede necesitatea să se supună ascultător voinţei lui Dumnezeu, El se neagă pe sine însuşi, şi cu pricepere şi bucurie, alege calea pe care trebuie să păşească toate creaturile cuminţi; adică: el declară că consimte de bunăvoie să facă voinţa lui Dumnezeu. El află că Diavolul este cel rău, potrivnicul lui Dumnezeu şi marele duşman al tuturor oamenilor care caută să-i întoarcă de-la Dumnezeu şi să-i nimicească  şi de aceea fuge creatura de Diavolul şi caută prin Christos Isus ocrotire in organizaţiunea lui Dumnezeu. După ce a încheiat un legământ sau a consimţit să facă voia lui Dumnezeu, relaţiunea sa cu Dumnezeu, după ce a ajuns la punctul acesta, se schimbă.
             
      Mulţi au crezut mult timp că scopul pe care-l urmăreşte Iehova prin faptul că naşte fii şi-i încorporează în Christos este de a mântui oameni şi a-i lua în cer. Acesta însă nu este scopul său. E drept că mântuire şi viaţă în cer se va da celor credincioşi,totuşi mântuirea omului este subordonată scopului adevărat şi principal al lui Dumnezeu. Scopul mare şi primordial al lui Iehova este justificarea numelui Său şi curăţirea lui de ocara care a fost îngrămădită pe El prin rebelul original.

     Dela toate creaturile pe care le aprobă Dumnezeu cere credinţă şi ascultare după cum este scris: „Ţi s'a arătat omule, ce este bine şi ce alta cere Domnul dela tine. decât să faci dreptate să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău." Mica 6:8 Toţi, prin urmare care doresc să fie aprobaţi de Dumnezeu, trebuie  să facă tuturor celorlalţii dreptate. Ei trebuie să iubească mila sau îndurarea, şi când se dă ocazie trebuie să arate această îndurare faţă de alţii. Ei trebuie să se ferească de tot ce aparţine răutăţii, şi în loc să dispreţuiască drepturile şi privilegiile altora, caută să facă bine tuturor, după cum se prezintă ocazia. Ei trebuie să umble asculitători cu Dumnezeu aşa după cum a prescris că trebuie să umble deoarece această cale este arătată în Cuvâutul său şi de aceea stă scris pentru unii ca aceştia: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea". (Psalm 119: 105).
 Porunca lui Dumnezeu cea dintâi şi cea mai mare adresată tuturor creaturilor este:  "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta cu tot sufietul tău şi cu tot cugetul tău." (Ma¬tei 22: 37.38) .Aceasta însemnează că nimanui nu-i permis şă-şi împartă iubirea sa între Dumnezeu şi o creatură oarecare. Creatura trebuie ,să se consacreze în mod dezinteresat Dumnezeului Celui Atotputernic, lăsând la o parte pe toţi ceilalţi. Ei,creaturii,nu-i permis să aibă un alt dumnezeu. Nu-i permis să facă un compromis prin faptul că serveşte un timp oarecare pe Dumnezeu iar într'un alt timp încearcă să servească şi să placă la vreun duşman al lui Dumnezeu. Apoi Domnul zice: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi." (Matei 22:39) 
 
       Cine nu are pricepere este vrednic de moarte: fiindcă Dumnezeu nu dă niciunei creaturi viată care se înalţă pe sine însuşi. (Romani 1 : 31, 32) 

      Înţelept este acel om care învaţă ce este voinţa lui Dumnezeu, şi după aceea se conformează cu sârguintă voinţei divine. Unul ca acesta este dispus să înveţe şi caută în toată sinceritatea cunoştinţă din mâna Domnului; şi deoarece el face aceasta va fi binecuvântat de Domnul pe această cale: „El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept El învaţă pe cei smeriţi calea Sa." (Psalm 25 :9) Astfel de oameni învaţă să recunoască şi să aprecieze că Iehova Dumnezeu este Cel Prea înalt care face toate lucrurile în mod dezinteresat şi în dreptate, şi că Christos Isus este Executorul voinţei lui Iehova, căruia Iehova i-a încredinţat marea lucrare a justificării numelui Său. Ei ştiu mai departe că Dumnezeu a ales prin Christos Isus dintre oameni un popor pentru numele său, şi că membri acestui popor nu mai umblă să-și realizeze dorinţele şi ideile lor egoiste, ci sunt conduşi de Domnul, ştiind" sigur că nu" pot face nimic dela ei înşişi, ci numai voia Lui o pot îndeplini prin faptul că urmează calea sa. 

     Acelaşi apostol inspirat al Domnului, a presimţit primejdia care pândeşte pe cărarea acelora care stau în serviciul Domnului când le-a adresat cuvintele următoare ....”şi ne-a vorbit despre dragostea voastră în duhul. De aceea şi noi din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi, şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voiei Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească; pentruca astfel să vă purtaţi într'un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru: aducând roade în tot felul de fapte bune, şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu." — Coloseni 1 : 8—10.

Vizualizări: 495 | Adăugat de: barabi12 | Tag-uri: intelegere, cunostinta, pricepere | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Doar utilizatorii înregistraţi pot adăuga comentarii
[ Înregistrare | Autentificare ]

widgets