Principală » 2013 » Iunie » 1 » De ce este necesar cunostinţă din Cuvântul lui Dumnezeu?
6:55 PM
De ce este necesar cunostinţă din Cuvântul lui Dumnezeu?

 

    Din ce învaţă creştinul şi cine este învăţătorul lui cel mai bun? Creştinul a învăţat din cunoştinţa lui Dumnezeu şi a cuvântului său şi din procedura lui Dumnezeu faţă de dânsul. 
Într-adevăr multe evenimente ar putea petrece, fără ca să înveţe ceva din acelea; însă învaţă din cunoştinţa pe care o câştigă din cuvântul lui Dumnezeu şi din aprobarea faptelor sale de către Dumnezeu. Iehova Dumnezeu este cel mai bun învăţător; pe unii care doresc să înveţe, îi învaţă prin cuvântul său şi prin aprobarea servilor săi plăcuţi. Numai cunoştinţa lui Dumnezeu şi supunerea 
faţă de dânsul umblă cu folos.
   Sunt unii, care au încheiat un legământ cu Dumnezeu pentru împlinirea voiei sale şi numai cunoştinţă neîndestulătoare au despre cuvântul lui Dumnezeu. Ei se mulţumesc cu atâta, că cred, că Isus Christos este fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul omenirii şi că prin El vrea să mântuie omenirea. Scopul lor principal este suirea lor în cer, ca să ajungă în slujbe de onoare, măreţe. Cuvântul lui Dumnezeu nu-l cunosc numai în mică măsură, dar şi în lucrurile pe care le cunosc, sunt neglijenţi pentru a se supune. Ei au experimenţat răul(necazurile) prin atingerea lor cu păcatul, dar n-au tras nici un folos din aceia. După cum se vede apostolul la unii ca aceştia le vorbeşte, când spune: „Nu vă înşelaţi:in privintea aceasta 
„Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune”.  Veniţi-vă în fire, cum se 
cuvine, şi nu păcătuiţi!” – I Corinteni 15:33,34.
 Voinţa lui Dumnezeu nu o putem şti fără, ca să studiem cuvântul său. Pentru acesta stă scris: „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită”. ( Romani 12:2). Aceia, care şi-au înnoit sau edificat mintea lor prin studierea cu sârguinţă a cuvântului lui Dumnezeu şi ascultarea cu bucurie de El, ei ştiu, că voinţa lui Dumnezeu este aceia, că ei în acest timp să vestească mărirea numelui său ca martorii lui şi aceasta trebuie să o facă cu bucurie. Cei ce nu au cunoştinţa lui Dumnezeu, se conformează cu lumea, prin aceia, că păşesc pe calea lumii, creştinii falşi au făcut totdeauna aşa. 
Aceştia nu au învăţat nici din experienţele lor proprii şi nici din 
experienţele părinţilor lor. Cei mai mulţi sau străduit să-şi dezvolte un caracter frumos, gingaş, sperând, că aceasta îi va duce în cer. Domnul însă niciodată nu s-a îngrijit de aşa ceva. Lucrul cel mai principal este ascultarea iubitoare faţă de cuvântul său. Cineva în vorbirea sa proprie poate să fie nelustruit, dar pentru imperfecţiunea sa poate să fie iertat. Însă pentru lipsa cunoştinţei Bibliei, a unui adevărat creştin azi nu mai este nici o scuză(iertare).



          Apostolul Pavel cu sârguinţă s-a străduit să 
ajungă le cunoştinţa lui Dumnezeu şi a cuvântului său. A scris următoarele: 
„ Chiar dacă Sunt un necioplit în vorbire, nu Sunt însă şi în 
cunoştinţă”.( II Corinteni 11:6). Poate că unii l-ar fi mustrat, că nu poate 
vorbi măgulitor; dealtfel nu avea nici un motiv să scrie acestea. Unii probabil 
că au fost de părerea, că creştinul pentru ca să fie văzut pe dinafară, ar 
trebui să se poarte diplomatic; să nu uităm încă, că diplomaţia a fost 
inventată de Diavol, şi el se foloseşte de ea. Apostolul Pavel când a scris 
fraţilor, a scris cu autoritate: „Şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot 
mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere, ca să deosebiţi lucrurile 
alese, ca să fiţi curaţi şi să nu vă poticniţi până în ziua venirii lui 
Hristos”.  – Filipeni 1:9,10.


           Diplomaţia nu este un lucru 
sincer. Domnul apreciază adevărul vorbit din iubire, bunătate, cinste şi 
sinceritate. Apostolul Pavel a accentuat importanţa cunoştinţei (învăţăturii) 
când a scris următoarele: „ De aceea şi noi, din ziua când am auzit aceste 
lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi, şi să cerem să vă umpleţi de 
cunoştinţa voiei Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească; 
 pentru ca astfel să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I 
fiţi plăcuţi în orice lucru: aducând roade în tot felul de fapte bune, şi 
crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu”.(Coloseni 1:9,10). Pavel a căutat 
aprobarea lui Dumnezeu şi nu a oamenilor; cunoştinţa lui Dumnezeu şi a 
cuvântului său a ţinut-o de lucrul cel mai important.


          Pentru dovada, că Dumnezeu 
nu are de scop, ca să înveţe pe oameni şi îngeri din experienţa răului, stă 
scris: „Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, 
mântuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să 
vină la cunoştinţa adevărului”.( I Timotei 2:3,4). Fiecare creatură, care va 
învăţa vreodată o lecţie preţioasă, această lecţie va învăţa-o prin cunoaşterea 
lui Dumnezeu şi a cuvântului său. Pe când Isus a cerut de la Părintele său 
sfinţirea învăţăceilor săi, nu a ţinut seama de experienţele lor, ci a zis: 
„Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul”.( Ioan 17:17). Că 
adevărul cuvântului lui Dumnezeu este învăţătorul(şcoala),aceasta o arată şi 
cuvintele lui Isus adresate Evreilor: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, Sunteţi 
într-adevăr ucenicii Mei;  veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face 
slobozi.”( Ioan 8:31,32). Evreii adeseori au experimenţat păcatul, dar nimic 
preţios n-au învăţat din el. Şi-au călcat legământul sub influenţa lui Satan şi 
a organizaţiei sale, prin urmare au căzut în temniţa duşmanului.


           În secolul nostru asemenea 
stări domnesc, întrucât mulţi dintre aceia, care se mărturisesc de copii lui 
Dumnezeu, sunt prizonierii lui Satan şi a organizaţiei sale. Aceştia chiar să 
treacă prin orice experienţe, din acelea nu învaţă nimic bun. Însă din adevărul 
cuvântului lui Dumnezeu şi din ascultarea faţă de El multe lucruri bune se pot 
învăţa.


           După cum ne dovedeşte 
Scriptura şi faptele, acuma au sosit „zilele din urmă”. Sunt unii care susţin, 
că de mai multă vreme au făcut legământ cu Dumnezeu prin Christos, cu toate 
acestea nu-şi dau silinţa ca să cunoască mai bine cuvântul lui Dumnezeu.( Evrei 
5:12). Ei se cugetă numai asupra unor lucruri bune pentru slugitorii în 
Christos, cu toate că susţin că sunt învăţaţi, tot acele lucruri le învaţă 
mereu dinainte, pe care trebuie să le cunoască de ani: „ învaţă întotdeauna şi 
nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului”. – II Timotei 3:7.


           Din experienţele lor nu au 
învăţat nimic. Ar putea însă să înveţe dacă şi-ar da o mai bună silinţă să 
cunoască cuvântul lui Dumnezeu şi de i s-ar supune cu iubire. Apostolul prin 
următoarea declaraţie scoate la iveală cunoştinţa lui Dumnezeu, a celui mai 
înalt profesor: „Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui 
Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos! Dumnezeiasca Lui putere ne-a 
dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat 
prin slava şi puterea Lui”. ( II Petru 1:2,3). Că pentru toţi aceia care ar 
dori să trăiască nu experienţa, ci cunoaşterea lui Dumnezeu este importantă, 
acesta o dovedeşte cu desăvârşire declaraţia lui Isus, când zice: „Şi viaţa 
veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe 
Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu”. – Ioan 17:3.


 

Vizualizări: 641 | Adăugat de: barabi12 | Tag-uri: cunostinta din cuvantul lui Dumneze, cunostinta din Biblie | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 2
2  
Asa este,legat de Luca 23:43.....ca in aceea zi Isus ii spunea talharului de pe crucen,ca..(intr-un viitor si nu in accea zi,va fi cu el in Rai,adica in Paradisul care va fi reinstalat pe acest pamant.Biblia nu se contrazice,iar omul sincer  va intelege fie ca intra in posesia  unei traduceri corecte fie ca va face corelatii intre dovezile biblice,si atunci va observa ca oamenii(traducatorii) sunt cei care gresesc si nu Cuvantul inspirat al lui Dumnezeu.

1  
La ora actuala, din nefericire, nu avem o Biblie asa cum era in antichitate. Cum ar putea invata oamenii adevarul din versete sucite? Doar un exemplu: In Bibliile actuale la Luca 23;43 spune ca Domnul Isus a fost deja in paradis in acea dupa masa in care a murit, pe cand alte texte spun ca trei zile a fost in mormant. Contradictia aceasta nu poate veni numai dintr-o singura sursa, din pana celor ce au tradus si copiat Biblia... Versetul din Luca 23:43 nu contine redarea originala si avem un Codex vechi, Codex Curetonianus Syriacus, care confirma acest lucru. In acest codex Luca 23:43 este:
I say today to you, you will be with me in paradise
Iti spun tie astazi, vei fi cu mine in paradis
Aceasta redare este in armonie cu versetele care spun ca Domnul si Mantuitorul nostru a stat trei zile in mormant si nu in paradis.
Daca dorim o trezire adevarata in randul oamenilor, prima data ar trebui sa producem o traducere potrivita cu adevarul.

Doar utilizatorii înregistraţi pot adăuga comentarii
[ Înregistrare | Autentificare ]

widgets