Principală » Fişiere » Versete biblice

"Iar după aceea vine judecata"Evrei 9:27,28
2015-04-09, 12:49 PM

       Niciodată n-ar exista astfel de judecată dacă nu s-ar fi întâmplat ceea ce s-a întâmplat cam cu şase mii de ani mai înainte. La aceasta se referă apostolul Pavel în Evrei 9:27, 28 în cuvintele: "Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata, tot aşa, Christos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora. Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-l aşteaptă". Este o greşeală dacă cineva conchide din cuvintele acestea că Adam cel perfect şi Eva cea perfectă în Eden au fost hotărâţi deja pentru moarte înainte de a păcătui, şi că viaţa lor pe pământ ar fi trebuit să dureze numai un anumit timp, dacă ei după ce s-ar fi dovedit în Eden în decursul unui timp de încercare ca credincioşi, după aceea ar fi murit ar fi fost socotiţi vrednici să meargă în cer şi să fie ademenea îngerilor. Primul bărbat şi prima femeie în Eden n-au stat în încercare ca după aceea să ajungă sau în cer sau într-un loc focos de chin. Încercarea lor a fost pentru viaţă veşnică pe pământ sau moarte veşnică în ţărâna pământului din care au fost luaţi. Ei n-au fost hotărâţi niciodată pentru cer, chiar şi dacă ar fi rămas credincioşi. Pentru om este imposibil să ajungă în cer; şi la multe secole după moartea lui Enoh şi a lui Elisei cei credincioşi, Domnul Isus a zis unui fruntaş iudeu: "V-am vorbit despre lucrurile cereşti. Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel se S-a pogorât din cer, adică Fiul omului". - Ioan 3: 12,13.

      Cuvântul Judecătorului ne spune când şi pentru ce "a fost hotărât pentru om să moară o singură dată, dar după aceea vine judecata". Această hotărâre a urmat după ce Adam şi Eva au păcătuit şi anume: Pentru că au păcătuit după aceea vor naşte copiii lor în păcat. Nu este vorba aici de o altă judecată a lui Adam şi a Evei. Ei şi-au avut ocazia; ei au fost puşi la probă, au căzut cu voinţă şi de aceea au fost judecaţi în mod drept la moarte, la întoarcere în pământ, din care Adam a fost luat în mod direct. Urmaşii viitori ai lui Adam şi Eva n-au stat în Eden direct la încercare; pentru ei a fost deci o judecată viitoare posibilă.

       Urmaşii lui Adam din cauza faptei lui Adam a neascultării în Eden, prin care a păcătuit împotriva lui  Dumnezeu, pot muri numai o singură dată. Arătându-se pentru ce „le este rânduit oamenilor să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata", în Romani 5:12 este spus: "De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit" (Vezi şi Evrei 9:27). Oamenii pe baza a ceea ce a făcut Adam pot fi loviţi de moarte numai odată căci toţi se trag de la el, de la un păcătos în agonie, care a stat sub osânda divină. Când s-au născut oameni ca urmaşii săi i-a aşteptat inevitabil moartea sau o existenţă sub condamnarea la moarte moştenită. De la natură toţi s-au aflat în aceeaş stare ca şi Regele David, care a zis despre sine: "Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea." În acelaş timp l-a procreat un tată păcătos. (Ps. 51:5). Dar după ce oamenii, urmaşii lui Adam, au ajuns înaintea Dumnezeului Celui Atotputernic în judecată, Adam nu va mai fi răspunzător pentru aceea, că primesc viaţă veşnică sau nimicire veşnică "moartea a doua". Dacă întrebi de motiv, aceasta de aceea este aşa pentru că în timpul judecăţii se aplică regula rostită de către Dumnezeu: "Sufletul care păcătuieşte, acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său, şi tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său! Neprihănirea celui neprihănit va fi peste el, şi răutatea celui rău va fi peste el". - Ezech. 18:20.

       Christos Isus a purtat numai păcatele acelora, care au moştenit moartea de la neascultătorul Adam. Prin urmare, Isus a murit numai odată, şi anume odată pentru totdeauna. Ni se spune avertizător că aceasta nu se repetă: "Întrucât ştim că Christosul înviat din morţi, nu mai moare: moartea nu mai are nici o stăpânire asupra Lui. Fiindcă prin moartea de care a murit. El a murit pentru păcat (care se trage de la Adam), odată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu." (Rom. 6:9,10). Moartea şi învierea lui Christos au fost preumbrite cu mult timp mai înainte prin aceea că marele preot iudeu a intrat cu sângele juncanului şi ţapului lui Iehova în ziua de ispăşire anuală în sfânta sfintelor cortului mărturiei. Dacă oamenii mor după judecată, care vine ca o urmare a morţii lui Christos, El nu-i va răscumpăra încă odată. El a murit pentru ispăşirea păcatului şi numai a acelei morţi, care este moştenită de la Adam, şi moartea lor din cauza păcatului, care este săvârşit în decursul timpului judecăţii, nu va fi urmarea moştenirii de la Adam. După ce vor intra în timpul lor al judecăţii, ei ca fii nu vor muri din cauza nedreptăţii tatălui lor Adam, ci din cauza păcatului propriu cu voinţa. Nedreptatea lor va fi asupra capului lor, din cauza acestui păcat vor muri, şi atunci nu va mai fi un Christos muritor, care să moară încă odată pentru ei ca să-i răscumpere. Dar dacă, după ce au intrat în timpul judecăţii înaintea lui Dumnezeu, cu ajutorul lui Christos Isus, a seminţei femeii lui Dumnezeu, se întorc spre dreptate, atunci vor merge pe calea vieţii veşnice. Vor scăpa de "moartea a doua", de nimicirea veşnică din care nu există răscumpărare sau restatornicire.

           După ce deci oamenii au intrat în timpul judecăţii, nu-i aşteptată inevitabil moartea, şi ea nu le este rânduită. Salvare veşnică este posibilă pentru ei; şi unii vor dobândi acest dar.

           Atunci, în Eden sentinţa judecătorească sau judecata rostită de Iehova Dumnezeu a sunat la condamnare la moarte. A condus la osândirea mai multor persoane decât numai a lui Adam şi a Evei. Citim: "Şi darul fără plată nu vine ca printr-acel unul care a păcătuit; căci judecata venită de la unul (de la Adam), a adus osânda; dar darul fără plată venit în urma multor greşeli (prin urmaşii mulţi ai lui Adam) a adus o hotărâre de iertare. Dacă deci, prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii (de la Dumnezeu, vor domni în viaţă prin acel unul singur, care este Isus Christos!" (Rom. 5:16, 17). Judecata sau sentinţa lui Dumnezeu în Eden a fost pentru condamnarea câtorva? Răspunsul competent din cuvântul Său sună: "Astfel dar, după cum printr-o singură greşeală a venit o osândă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură (faptă dreaptă; alte trad.) hotărâre de iertare (prin Isus) a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţă". (Rom. 5:18). Iată deci cuvintele inspirate cu privire la sentinţa judecătorească, care a fost rostită în Eden asupra păcătosului Adam. Ea a avut ca urmare că a venit osândă peste "toţi oamenii", care se trag de la Adam, indiferent de aceea că la ce ramură sau familie a neamului aparţin fie că la cea iafită, hamitică sau semită, la Iudei sau la păgâni.

             Dacă Adam ar fi rămas ascultător şi credincios lui Dumnezeu ca Suveranul universal, atunci sentinţa judecătorească a lui Dumnezeu l-ar fi îndreptăţit la viaţă veşnică pe pământ, şi familia sa ar fi mers pe calea vieţii, fără ca să se fi legat de ea o osândă moştenită. Este de observat aici că judecată nu însemnează în mod necesar osândire. În cazul lui Adam sentinţa Judecătorului pentru ascultare ar fi putut fi spre îndreptăţire veşnică, dar sentinţa judecătorească rostită de Dumnezeu a sunat la condamnare, din cauza pasului său greşit al neascultării. Prin urmare, toţi urmaşii săi au fost copiii unui condamnat sau ai unui păcătos osândit şi au venit pe lume ca păcătoşi şi sub osândă. După ce Adam şi Eva au păcătuit împotriva Marelui Legiuitor şi Judecător, care este capabil să mântuiască şi să nimicească, în Eden a venit repede ziua judecăţii. Ea a urmat imediat după ce au păcătuit, în "răcoarea zilei", deci fără îndoială în răcoreala serii. Aceasta a fost deci la începutul unei zile noi, pentru că atunci ziua de 24 de ore se începea seara, după cum este scris: Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: o zi", tot aşa şi în celelalte zile ale creaţiunei. în acea "răcoare a zilei" sau seara, cu care s-a început ziua nouă, a venit Marele Judecător Iehova şi cu aceasta ziua de judecată în Eden. În acel timp a fost rostită judecata; executarea sentinţei rostită asupra lui Adam a venit numai cam după aproape o mie de ani mai târziu, când Adam a fost de 930 de ani. Atunci a murit Adam şi s-a întors în pământ, din care a fost creat. - Gen. 3:8; 1:5; 5:5.

         Prin urmare,toţi oamenii care se trag de la Adam si EVa, au fost cuprinşi în sentinţa de condamnare, pe care a rostit-o Iehova Dumnezeu ca si  Judecător.

Categorie: Versete biblice | Adăugat de: barabi12 | Tag-uri: judecata, evrei 9:27
Vizualizări: 321 | Descărcări: 0 | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Doar utilizatorii înregistraţi pot adăuga comentarii
[ Înregistrare | Autentificare ]

widgets