Principală » Fişiere » Versete biblice

1 Corinteni 3 :12,13
2013-01-11, 4:03 PM
Tapul de trimis 1936

Clădind pe temelie

   33 Apostolul instruieşte prin inspiraţie şi cu autoritate pe zidarii consacraţi cum trebuie sa clădească ca să primească aprobarea lui Dumnezeu. „Dar fiecare să ia seama bine cum clădeşte deasupra. Căci nimeni nu poate să pună o altă temelie decât cea care a fost pusă, şi care este Isus Christos”. (1 Corinteni 3:10,11). Temelia adevărată este Christos Isus, şi zidarii trebuie să urmeze regulile scrise pentru ei pentru ca clădirea lor să subsiste în ziua încercării de foc. Căci, după cum declară apostolul în 1 Corinteni 3:15, „dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc”. Se referă acest text citat mai sus la cei ce suferă pagubă, într-adevăr după cum s-a spus mai demult, la aceia care vin din necazul cel mare, adică la mulţimea mare de oameni?
      34 La întrebarea de mai sus trebuie răspuns în înţeles negativ, cel puţin dintr-un motiv, pentru că mulţimea mare de oameni, după cum arată Scriptura, nu este cuprinsă în clasa născută de spirit. Darea de seamă zice: „Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie, aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.” – 1 Corinteni 3:12,13.
     35 Clădirea amintită aici a avut loc fără îndoială înainte de venirea Domnului Isus la templu, căci numai după venirea sa în templu şade ca judecător şi este asemănător „focului topitorului”, şi şade ca topitor şi curăţitor. (Maleahi 3:1-3).  
   Zidarii se compun din aceia care s-au consacrat să facă voia lui Dumnezeu şi ei clădesc pe temelia adevărată; însă ei întrebuinţează la clădire lemn, fân, trestie, simboluri ale lucrurilor care ard şi care nu pot subsista cu ocazia inspecţiei şi în încercările de foc. 
Clădirea cu astfel de material este numită în mod potrivit „clădire de caracter” sau
    „dezvoltare de caracter” legată cu forme exterioare ca haine deosebite, gesturi pioase pentru a plăcea oamenilor; 
      la acestea aparţin şi filozofiile omeneşti ca cea în legătură cu piramida din Egipt care este privită pe nedrept ca un martor al lui Dumnezeu; 
       mai departe planuri, calcule cronologice şi concluzii legate cu acestea; 
           în afară de aceasta, onoarea oamenilor şi numirea lor ca învăţători şi conducători mari şi proeminenţi; 
       supunere faţă de puterile stăpânitoare politice şi lumeşti şi recunoaşterea lor ca „înaltele stăpâniri”; şi în fine făgăduinţe şi hotărâri care au trebuit repetate zilnic în prezenţa şi în auzul altora.
        Lucrări de felul acesta care nu sunt sprijinite prin Cuvântul lui Dumnezeu n-au putut subsista la arătarea Domnului la templu în lumina fulgerelor sale înflăcărate şi în probele de foc ale judecăţilor sale, când reflectorul adevărului a fost îndreptat asupra lor.
          36....... Unii au avut ideea că trebuie să se pregătească ei înşişi ca să ajute Domnului să guverneze lumea. Ei au avut o părere mai înaltă despre ei înşişi decât s-ar fi cuvenit; în acest fel au clădit şi clădirea lor este ilustrată prin materialul care arde, amintit de apostol.

       37 Ziua a venit când Domnul s-a răfuit cu servii săi şi a inspectat materialul de clădit, şi atunci au suferit pagubă cei ce-au întrebuinţat material de clădit nepotrivit. Ce pierdere au avut? Pierderea privilegiilor serviciului în interesul împărăţiei lui Dumnezeu sub Christos. Cei aprobaţi au întrebuinţat însă material de clădit de nedistrus, simbolizat prin metale preţioase; clădirea lor rezistă focului şi ei sunt răsplătiţi, şi răsplata lor se compune din interesele împărăţiei şi serviciului templului în timp ce sunt încă pe pământ. Aceşti aprobaţi sunt numiţi clasa „servului credincios şi înţelept” căreia Domnul i-a încredinţat întreagă averea sa sau toate interesele împărăţiei sale. Aceştia au primit ca răsplată „numele nou” pe care l-a hotărât gura lui Iehova. Cum va fi mântuit cel ce va fi păgubit? „El va fi păgubit, dar el însuşi va fi mântuit, însă aşa ca prin foc”. (versetul 15, Noul Testament în limba română). Atârnă de aceea cum priveşte paguba sa şi cum se poartă după aceea.
   
      40 „Treimea aceasta din urmă” amintită în textul de mai sus este numită de Domnul în alt loc „un tăciune scos din foc”. (Zaharia 3:2). Focul încearcă şi cercetează pe fiecare aspirant la împărăţie, şi aceasta se face prin aceea că marele topitor în templu aplică proba focului, întocmai după cum zice apostolul: „Lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia”. (1 Corinteni 3:13). Aceia care ţin în mod încăpăţânat şi cu stăruinţă la materialul lor de clădit combustibil, după cum este spus mai sus, pier împreună cu materialul lor de clădit; aceia însă care lasă bucuros să ardă în flăcări materialul combustibil şi se agaţă de Domnul şi adevărul său, şi au în ochi totdeauna numai mărirea şi onoarea Domnului şi caută să-l servească credincios, vor fi mântuiţi şi vor fi trecuţi cu viaţă prin foc. Cei ce trec astfel prin foc sunt răsplătiţi de Domnul şi el se serveşte de ei să administreze interesele împărăţiei sale şi lor le dă Iehova numele cel nou. – Isaia 43:1,2,10.

       41 După ce materialul combustibil a ars, cel mântuit din foc trebuie să stea ferm pe temelia incombustibilă (care nu poate arde) şi de aici înainte să-şi clădească clădirea cu material incombustibil, ca
 „aur”, adică lucrări care sunt aprobate de Dumnezeu; şi ca 
argint” sau adevăruri care sunt descoperite de învăţătorii adevăraţi Iehova şi Christos Isus; mai departe cu 
pietre” ale templului care sunt preţioase în ochii lui Dumnezeu şi dintre care însuşi cel mântuit este o piatră vie. (1 Petru 2:1-5). Aşa are el parte de „piatra albă” care poartă „numele nou” al martorilor lui Iehova. (Apocalips 3:18; 2:17). „Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate, un argint lămurit în cuptor de pământ, şi curăţit de şapte ori. – Tu, Doamne, îi vei păzi, şi-i vei apăra de neamul acesta pe vecie”. (Psalm 12:6,7). Focul va ţine până la sfârşit, şi toţi cei credincioşi vor ieşi cu bucurie din foc.

Templul sau 1931 partea II

          44. Iehova a voit să facă de cunoscut poporului lui Iuda, că va fi cu dânşii la zidirea templului şi lucrul lor nu va fi zadarnic, dacă au încredere necondiţionată în El. Pentru aceasta a zis prin profetul său următoarele: „Al Meu este argintul, şi al Meu este aurul, zice Domnul oştirilor.”(Hagai 2:8). Ziditorul templului antitipic este Iehova. În aceasta Isus Christos este reprezentantul său principal; cu toate acestea lucrează sub comanda lui Iehova. Aşa dar Dumnezeu voieşte să dea în ştire poporului său, că El poartă răspunderea pentru templu şi după ce a început lucrul bun, la timpul său şi spre mărirea sa îl va şi sfârşi. „Argintul” şi „aurul” amintit de profet trebuie să-l înţelegem şi literal şi  spiritual. Toate sunt ale lui Dumnezeu. Unii au voit să zidească ei singuri casa lui Dumnezeu; dar aceasta nu le-a reuşit. Iar alţii au susţinut, că Dumnezeu a încredinţat unui singur om toate acelea adevăruri, care au venit la lumină în legătură cu zidirea casei Domnului; dar aceştia prin aceasta n-au avut dreptate în privinţa aceasta şi deoarece prin aceasta au căutat să preamărească mai mult pe creatură, pe om, şi nu pe Dumnezeu, au ajuns în necaz.

            45. Adevărul este asemănat cu argintul, care „curăţit curge pe pământ, curăţit de şapte ori”. Adevărul ca şi tot argintul de pe pământ este a lui Iehova Dumnezeu ce-l dă la timpul său poporului său spre încurajare. Adevărul nu oamenii îl curăţesc, deoarece adevărul nu este al oamenilor. Aceasta o face Dumnezeu şi o face la timpul său prin reprezentantul său principal şi executorul hotărârilor sale.(Maleahi 3:3). Iehova arată acelora, care au încheiat legământ pentru facerea voiei sale, că tezaurele închipuite prin „aur” numai prin serviciu credincios se pot câştiga şi acest servici va aduce asupra lor încercări înfocate şi defaime(Apocalips 3:18). La zidirea templului lui Dumnezeu numai aşa poate cineva lua parte, dacă cu sârguinţă luăm parte la serviciul Domnului după cum se prezintă ocaziile. Nimenea să nu se amăgească sau să se lase amăgit, de astfel de presupuneri, că în această zi a luptei poate să rămână în linişte şi lenevie şi totuşi să poată fi privit de Dumnezeu ca un membru al rămăşiţei.



Categorie: Versete biblice | Adăugat de: barabi12 | Tag-uri: Lemn, pietre scumpe, argint, temelie, fin, Aur, trestie
Vizualizări: 695 | Descărcări: 0 | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Doar utilizatorii înregistraţi pot adăuga comentarii
[ Înregistrare | Autentificare ]

widgets